Iulia Pană

Poezii

 


Desenez cu rujul de buze o dimineață

Desenez o dimineață pe piele proaspătă
Miez din noaptea alunecată pe diguri
Bucățile de gheață ca sângele prin venele cave
Cocteil explodat în patul din fier forjat
Surpriza de pe - perna în care țipătul meu a
Întârziat -atât cât să cheme insectele veninoase
Strecurate în buzunarele unui trup
Carbonizat de canicula dragostei.
E dimineața în care pierd șirul lunilor -anilor
Metafizic -rujul meu desenează ? sau dansează
Pe marșul radioului crăpat de anunțuri funebre
Voci perverse se dezbracă -oamenii toți dezbracă
Învelișurile umbrelor -hainele împăraților ‚-
Raiurile aprind lumina într-o dimineața
Pe care o desenez cu rujul pe pielea proaspăta
Pe măduva pe nervul pe circumcizia pe
Inima pe tâmpla si pe talpa ......
Omului insecta ...
Minciunile alintă urcușul de la glezne
Până la buze al strigătelor păstrate în saci de
Plastic ...monitorizarea spațiilor locuite,
Lăcuite ,prăfuite, săturate de cuțite înfipte
Trofee in patul din fier înroșit de mișcările
-prea rapide, de tensiunea arterelor
Legate direct -metal pe metal .. de traseele
Străbătute de falange prin intersecția
Camerei de forță - deja vu refuzat
Refulat - .adunat în cazarma roșie
A unei dimineți desenată pe pielea
Proaspătă - a evadării.


Ca un ac de scorpion sfârșitul venea...

A fost un sfârșit instantaneu
Când dragostea se făcea ruine
Când pierdeam plăcerea de a goni
prin nesfârșite ,înnegrite nopti
Iar unul din ochii mei
Caută tristețea prin valuri de abur
și miros de tămâie
A fost un sfârșit așteptat .....
Lumina se împrăștia prin cărțile așezate, pavăză
...lovea cu particule de pace peste
Tot ce construisem din cuvinte
Dragoste pretindea viața și moartea
Celalalt ochi mă păzea îmi apropia văzul
de gust ți auzul de simț ..
mâna îmi tremura cu grație ,căpăta
mișcarea dirijorilor de păsări -
cu trasături necunoscute treceam de dincolo
spre n-am habar
Răsucind trupul de la jumatate ,luminându-mi ochii
din culoare sângelui .
Animalul împraștiat în zeci de insecte cântătoare
ca-ntr-un marș străbatea arterele tălpilor
urcând pe fiecare deget -victorii răsplătite cu
Fiecare ac înfipt
Amețitorul cânt ritma cu rictusul gurii
Larg deschise ;
disperarea urla prin ea ....
Ruine ...
ruine înfloreau sub flori de cactuși -treptele
Pe care se străduia trupul să -și salveze viața.
în palma deschisă pentru ultimul semn
ca un ac de scorpion .......
Sfârșitul venea.


Femeie despărțitură

Femeia felie sau despărțitura
Cea care locuiește în cerul gurii
o respiri te respiră
in arhitecturi savante te desfășoară
te așează in tehnici tailandeze pe -o scară
din mătase și alte sfori lucitoare
întărește linia ta creatoare
cu gura larg deschisă îți râde -distruge o neagră
iluzie
dinții albi ascuțiți rămân in incizie
în pielea
arămită de soarele desenat pe verandă
știe să mângâie -curge în fiecare picătură
de apă rămasă pe buze însetate
o plasă întinde -ocheade și fraze
alarmează lumea -blocată într-o casă
se refuză ,lovește , își vopsește ochii
iubește în pripă - se răzbună cum ceaiul
în ceașca de porțelan .
când lucește se plimbă ca aerul
răspândit prin țevi și coloane
ceva i se întâmplă -
femeia felie sau despărțitură
viermuiește pe fiecare gura
ce o așteptă să înflorească


Femeia pește a venit azi în vizita la mine

Femeia pește a venit azi în vizita la mine
și-a lăsat solzii - monede transparente pe dalele
Peninsulei ..până la ușa mea ,.cu mânere de
os de pește cu ferestre din catarge de bărci ..

Plutind cu mâinile mai scurte cu cinci centimetrii.
dintr-o data ..m-a întrebat ....cum de știu să ghicesc
în fire de nisip, să citesc în globul de cristal să ascult marea în ghioc
să-i simt durerile de la depărtare să-i vad sânii plutind în seri
aspre si sărate de lacrimile tuturor femeilor pește
n-am răspuns .am întins un deget spre inimă un deget întins
..alungit .în timp ..fir transparent ...

Femeia pește și-a răsucit o data cu un sunet ascuțit ca un cuțit
aripioarele de pe coapse
coada strălucitoare a lovit scurt cubul de aer ..l-a spart
și nările au mușcat din resturi de parfumuri vechi ..de istorii
casnice , de lapte de mama și iz de copil abia născut. Era tristă și imaginea se compunea din bucățile sfâșietoare ale unui film de mult jucat.

Femeia pește ...nu era cea pe care o pescuisem ,pe care o păstrasem , ca semnul meu într-o carte citită zi de zi
Uitasem să scriu capitole întregi .
Viața se scurgea prin canale largi... cu trupuri expirate ce
ajungeau în mare ,o înnegrea ,mugea de durere iar ele - femeile reușeau
metamorfoza ..rescrisă de degetele scribilor

Femeia pește a venit azi în vizita la mine -cu gândul să rămână ...
n-a știu cum să-mi spună ,să-și dezbrace pielea strălucitoare să-și despletească picioarele-i subțiri -ochii căutau aceea lumina fină care se strecoară prin vălurile mărilor -trupul căuta relaxarea curenților calzi
nimic nu mai semăna cu tărâmul la care visezi să te mai întorci...

Șuierul -șarpe de apă a vibrat scurt... m-a asurzit ,femeia pește
a închis ochii ..i-am închis și eu... discret ne-am atins într-un flash
ușa s-a izbit de peretele alb... mânerul din metal a lăsat o rană în beton
fereastra a rezistat... am spus ca pentru mine... un rămas bun
pe podea monede transparente îmi aminteau
că trebuie să scriu.

 

Iulia Pană