George Vasilievici

GEORGE VEDE LUMEA (3)

Ospatarul a trecut pe langa mine si m-a servit cu un profiterol. Renuntase la haina neagra si acum purta doar un tricou alb cu maneci foarte scurte. Avea tatuat pe antebrat un cub, tot alb si el. M-am prefacut ca nu il aud si profitand si de neatentia vaduvului care pentru moment era ocupat cu niste rude ce abia sosisera am iesit din compartiment.
Voi face o mica divagatie de la subiect, dar nu intrutotul. O sa-ti dai tu seama despre ce e vorba si unde vreau sa ajung. Esti baiat istet. Cu cateva zile inaintea plecarii, cand am coborat din maxi-taxi am observat ca-mi lipseste telefonul mobil. Asteptam cateva telefoane destul de importante la vremea respectiva. Intelegi acum de ce aveam nevoie neeaparata de el. Asa ca am intrat in primul internet cafe si dupa ce am platit o jumatate de ora m-am conectat la unul dintre site-urile acelea de pe care poti trimite mesaje gratuite si am trimis la numarul meu un mesaj in care scria: un om ca si tine te roaga sa-i aduci telefonul inapoi. Te pot intalni intr-o ora in fata reprezentantei Renault. Dupa expedierea acestui mesaj, am mai editat unul in care imi descriam vestimentatia pentru a putea fi recunoscuta. Mi-am privit ceasul pentru a-mi da seama cat de mult ma pot indeparta de zona centrala a orasului. Am luat in considerare si posibilitatea ca mesajele mele sa ajunga cu un sfert de ora intarziere. Internetul nu functioneaza mereu cum ar trebui. Dupa ce am terminat cu internetul am intrat in parcul din fata statiei de troleibus si m-am asezat pe o banca. Aveam la mine manualul de geometrie in spatiu pe care nu-l mai deschisesem de sase ani. De la terminarea liceului. Trebuia sa revizuiesc insa niste probleme referitoare la cub, pentru a putea merge mai departe. Am tras cateva linii de incercare pe prima pagina a carti, pagina pe care era scris numele meu si clasa din care facusem parte. Mai aveam aproximativ un sfert de ora de pierdut. Am citit putin din teoria referitoare la cub dar nu aveam dispozitia necesara si am lasat-o balta. O amica de-a mea isi deschisese cu ceva vreme in urma o florarie in spatele parcului. Mergeam des pe acolo doar pentru a ma plimba printre rafturi si a pipai diversele specii de cactus importati din Amsterdam. Cu unii, extraordinar de pufosi, imi alintam mainile. Deasupra florariei se afla un fel de club cu circuit inchis in care la micul dejun clientii obisnuiti serveau icre negre si somon in vreme ce isi puneau la punct afacerile. Am urcat pe scara interiora ce facea legatura intre florarie si club. Era gol. In general pe la ora aceea era gol, altfel nu cred ca mi-ar fi permis sa urc. Cel putin nu la vremea respectiva. Asezandu-ma la o masa am apasat pe unul dintre butoanele meniului electronic. Nu dupa mult timp s-a infatisat o doamna in rochie cafenie care mi-a adus comanda. Nu avea voie sa vorbeasca cu nimeni pentru a nu intrerupa vreo discutie importanta. Si nu m-a intrerupt. Dupa ce mi-a sevit ceaiul, s-a indreptat spre fereastra pentru a trage perdelele si a permite aerului sa intre in incapere. In momentul acela am observat ca pe terasa, sub o ubrela roz se afla un barbat intr-o scurta de blana alba ce nu-i depasea talia pe care cadea destul de lejer o pereche de pantaloni petrol ce mangaia cu mansetele tenisi argintii marca Nike (amanunt pe care nu cred ca l-as fi observat daca barbatul nu ar fi trecut la un moment data pe langa mine, intrucat sigla firmei era foarte mica si brodata in relief, insa tot cu argintiu). Statea picior peste picior si sorbea din cand in cand din ceasca de cafea. Nu as putea spune cu precizie daca era chiar cafea dar asa parea. Alaturi de ceasca era asezat un iepuras de plus roz cu urechile albe. Din pozitia in care ma aflam se putea citi pe eticheta fixata in locul cozii cuvantul bum. Abia cand barbatul a trecut pe langa mine, tinand iepurasul in mana, am putut observa cuvantul intreg pe panglica desfasurata: bumi. M-am gandit ca ar fi bine daca i-as cumpara necunoscutului meu un ghiveci cu o floare. Am coborat in florarie si am inceput sa ma plimb iar printre rafturi, asa cum obisnuiam. A fost destul de greu sa ma decid dar pana la urma am ales un bradulet mic de un verde crud pe care daca-l mangaiai incepea sa miroasa a lamaie. Vaznatoarea a fost foarte amabila si cu ajutorul unei foarfece i-a dat , la rugamintea mea, o forma cilindrica.am rugat-o sa-l pastreze pana aveam sa-mi termin ceaiul, dupa care m-am intors in club. Femeia in rochie cafenie ii facea masaj barbatului de pe terasa, fara sa-l priveasca insa. El isi scosese haina de blana, ramanand doar intr-un tricou verde de china , mulat pe corp. Mi-am privit ceasul. Se facuse aproape ora la care trebuia sa fiu in fata reprezentantei Renault pentru a ma intalni cu cel ce-mi gasise telefonul. Am apasat pe butonul prin care ceream nota de plata dupa care am achitat si am iesit din incinta clubului, trecand evident prin florarie pentru a lua bradutul si a ma indrepta spre centru. un adolescent in tenisi si jeans ma astepta in locul stabilit de mine.i-am dat planta si el mi-a intins tefefonul dupa care l-am sarutat usor pe buze. A trebuit sa ma aplec un pic pentru ca era mai scund decat mine. Sa fi avut cinsprezece ani, poate saisprezece. Cel mult. Nu a parut deloc incurcat si a ramas o vreme cu ochii inchisi desfatandu-se deja cu o amintire. Doar oamenii care nu se cunosc pe sine nu pot fi surprinsi de atitudinea celorlalti oameni. Baiatul m-a rugat sa merg cu el daca nu am nimic de facut in urmatoarele doua ore. Din moment ce-mi recuperasem mobilul, nu mai era nici o problema, aveam tot timpul din lume la dispozitie. Era vorba de aniversarea bunicii sale si in fiecare an la intrunirile familiei se simtea inferior fata de verii sai care veneau cu cate o fata. Din cate am aflat mai tarziu, misiunea mea era destul de simpla, nu trebuia decat sa-i zambesc din cand in cand si sa dau sfios din cap la intrebarile rudelor.nu puteam sa-l refuz. Mai avea o singura rugaminte, sa tin eu bradutul si daca ma intreaba cineva sa-i spun ca l-am primit de la el. Am acceptat, evident.

Casa era plina de oameni ce se invarteau in jurul unei batrane imbracata intr-o rochie din paiete negre cu gri. Foarte pretentios. Statea asezata pe unul din cele doua fotolii, intr-o pozitie destul de dezinteresata pentru eleganta pe care vroia sa o impuna. Parea ca priveste cu foarte mare atentie tabloul asezat pe peretele din fata ei, reprezentand un steag american caruia ii fusesera inlocuite patru dintre cele cincizeci de stele cu alte patru stele evreiesti. Uneia dintre aceste patru ii lipseau doua colturi opuse. Ceva mai tarziu cand deja incepusem sa ma plictisesc le-am numarat mai cu atentie. Nu erau nici macar cincizeci. Erau patruzeci si noua. Ma intrebam care dintre cele trei tipuri de stea lipsea si care era semnificatia acestui abandon din partea artistului. De fapt nu lipsea nici una, le numarasem gresit.
mi-am cerut scuze, inventand ceva la repezeala, si am parasit apartamentul. O femeie a iesit dupa mine si m-a strigat atentionandu-ma ca imi uitasem ghiveciul. Intorcandu-ma spre ea, m-am zgariat la mana dreapta de balustrada de protectie a scarii. Pielea mi s-a desprins si miezul alb al carnii a fost brazdat de vinisoare rosii. Ma vedeam nevoita sa ma intorc in apartamentul batranei. O pisica cu blana alba spre roz statea asezata pe prag jucandu-se cu una dintre perlele ce mai devreme atarnau la gatul batranei.

George Vasilievici, foto Mugur Grosu