"Doamne, mie desenează-mi șotronul"
Cercul de lectură profesională al Muzeului Literaturii Române este o întâmplare despre care nu mi-e ușor să vorbesc. Mi s-a întâmplat să văd autori-personaje ale căror performanțe sunt atât de spectaculoase încât percepția operei este practic neviciată mai mult decât ar fi orice performanță publică a oricărui produs artistic care are nevoie de puterea de creație a unei secunde personalități, regizor, actor, interpret. De data asta însă am văzut-o/auzit-o pe Mariana Marin. Mai puțin am auzit-o fiindcă ea nu știe să iasă din poet. Ba, chiar mi s-a părut într-o oarecare măsură spectacolul poetului, animal ciudat, adus de lesă, supus unei lecturi demult abandonate de cultura noastră de cititori care au uitat să subvocalizeze.
Cu toate acestea nu regret chiar dacă lectura nu m-a făcut să mă impregnez de textele poemelor inedite cu care aceasta a venit. Se vede treaba însă că textul câteodată poate fi și uitat în virtutea întâlnirii cu una dintre acele personalități care știu să spună ceva numai din privire, din mișcarea nervoasă a mușchilor sau din zâmbetul puțin chinuit, politicos mulțumindu-ți că ai venit deși - o știi atât de bine - onoarea este de partea ta.
Intervențiile lui Valentin F. Mihăilescu și Dan Condeescu au anulat în bună măsură afazia mea de auditor neadaptat, iar analizele lor, pe care nu le accept sau resping acum, fără de text, au stârnit totuși dorința ca, in cel mai apropiat viitor cu putință, volumul ce urmează ca Editura Muzelui Literaturii să-l scoată purtând numele poetei, să ne devină necesar.
