Gabriel Prăjitură

Rebecca McClanahan

Inventarea lui zero

Tot timpul am știut că lipsește ceva N-aveam idee
că era nimic Știam numai că ne lipsește
un loc în care să înlocuim suma scăderilor noastre

Femeia din antichitate care și-a îngropat copiii unul cîte unul
ținîndu - le socoteala morților pe degete a pierdut șirul
cînd și cel din urmă s - a dus n - a putut decît să bată cu pumnul

în toba cerului nesupus iar bărbatul de lîngă ea
n - avea cum să descompună în factori frigul absolut ce - i creștea înăuntru
Apoi într - o zi o bășică de vis rotundă și umplută

cu vid a plutit și - a plesnit în capul
unui neștiut babilonian care s - a trezit nici mai puțin
nici mai bărbat după ce se culcase cu Zero

A desenat în nisip forma nimicului
și noi ne-am strîns în jurul miracolului bețișoarele de numărat prăbușindu-ni-se
lîngă noi făcînd plecăciuni puterii lui Zero

Origine Original Nedivizibil Ireductibil
În întregimea însăși În întregime nimic toate fiind asemeni
și sunt toate lucrurile mari și de numărat inexplicabile

fără Zero Omul scufundat în bănuți înotînd în bănuți
în care s-ar fi putut îngropa fără ca să devină nici măcar de-o para
omul numit acum milionar nu mai mult de-un milion de bule de aer

ridicîndu - se din pieptul gonflabil al lui Zero
locuitor al adîncurilor care iubește priveliștea de undeva dintre plus
și minus da și nu tolănit fericit în forma lui informă

Zero scufundînd o baghetă într-o sticlă umflînd ceva
din nimic dă drumul unei bule care se sparge
la suprafață Nu uita de unde vii

naște apoi o ghirlandă de zerouri un șirag de perle plutind
alături de primul bănuț pe care omul la- avut vreodată Viețile noastre se umflă
de puterea lui Zero Milionul umilește mia mia lasă suta

să zacă - n drum Cît de ușor uităm ceea ce ne-a făcut
ceea ce ne poate distruge Zero zîmbește se rostogolește
expiră încă o rundă și o femeie într-un restaurant undeva

frutură un bilet de loterie pe la nasul șefului își desface
șorțul și dusă este niciunde în mod deosebit
Orice înmulțit cu Zero se șterge pe sine și puțin îi pasă

lui Zero halou expandabil lasou ștreang
care nu cere nimic de la noi care nu ia nimic de la noi
nu poate să ne împartă poate numai să înmulțească toate cele ale noastre

în nimic ne leagănă ultimul copil pierdut
al femeii cu pumnii goi nenumărat de neînțeles
ne leagănă în brațele fără de brațe înapoi de unde am venit

 

Gabriel Prăjitură

Poemul a apărut în revista The Georgia Review și a fost inclus apoi în volumul "Goală precum Eva" publicat în 2000 de editura Copper Beach Press.