mai întîi te-ntreabă cum vrei de parcă dinspre înăuntru se poate vedea altceva decât uimirea de pus trepied să nu-ți tremure mâna cu grijă să nu le fărâmi undeva în curte un foc lângă ai dreptate vocea de sus arătând cioburile unor verzui mâna îndelung șlefuind fibra tăcută te pune ca la expoziție să știi că ești bine așezat strecurat între daltă și munte aici nu va mai fi niciun brad doi la poartă mică înalți lumea se curge până a ajunge la țâțele albe își cuprinde fața cu ele pielea de culoarea bronzului a știi cum să dai foc parcă ar vorbi de pe celălalt munte patul de la intrare dicționare cu păsări tratate de luminozitate ferestre cu forme de însingurare dacă se ia un sculptor și se așează-ntr-o patimă dintre munți ca-ntr-un soi de căldare unde soarele când și când stă la vorbă doar amiază să fie și femei frumoase umplând palmele colorându-mi fața a război
el doar o pasăre mai subțire istovind piatra de lustruire
Cronici inoperante
fotografii de Cristina Doroftei
cine
vrea nu are decât să meargă la Sinaia
și să-l vadă pe Dan Sârbu și sculpturile lui pe strada
Șoimului aproape ultima casă
