Un concert pe parcursul căruia pe podiumul primei scene de concert a ţării, pe marele ecran instalat deasupra acesteia, se perindă trei generaţii de artişti, o asemenea manifestare, trebuie să o recunoaştem, se constituie într-o raritate; nu numai în contextul vieţii noastre muzicale.

Faptul în sine îl datorăm Fundaţiei Internaţionale Ateneul Român, Filarmonicii "George Enescu", strădaniilor neobosite ale sopranei Mariana Nicolesco, un spirit imaginativ şi organizatoric de excepţională eficienţă, de unică percutanţă şi perseverenţă, aspecte atât de utile pentru a pune în mişcare, pentru a urni, la noi, un asemenea eveniment; momentele de muzică au fost susţinute cu participarea organistului Nicolae Licareţ.

Marea surpriză a serii nu au adus-o însă, de această dată, tinerii muzicieni; pe mulţi dintre ei îi cunoaştem din apariţii anterioare, de la nivelul primilor paşi parcurşi pe treptele afirmărilor de semnificaţie; mă refer la comunicarea ardentă pe care o dezvoltă, spre exemplu, pianistul Matei Varga, la susţinerea atât de bine echilibrată a frazei muzicale, în cazul pianistului Andrei Licareţ; am în vedere, de asemenea, stăpânirea impecabilă a stilului muzicii baroce, de asemenea stăpânirea suverană a aparatului vocal, în cazul altistului Romeo Cornelius Văsuţ.

In spiritul unei generoase comunicări, în anume situaţii trecând peste sensibilităţi, peste susceptibilităţi reţinute sau abia marcate, au păşit pe scenă mulţumind marelui public, au revenit pentru moment la rampă marii maeştri, cei care, decenii în şir, pe parcursul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, au dat strălucire spectacolelor bucureştene de operă; i-am reîntâlnit în imagini preluate pentru noi, în acea seară, pe marele ecran; am putut urmări scene de operă împrumutate din arhiva Societăţii Române de Televiziune; am reaudiat mariile noastre voci ce aparţin istoriei cu totul recente a genului, anume pe sopranele Maria Slătinaru şi Eugenia Moldoveanu, pe baritonul Nicolae Harlea, am reaudiat voci trecute pe nedrept în conul de umbră al atenţiei noastre, pe soprana Ioana Nicola şi pe tenorul Cornel Stavru, decenii în şir veritabili stâlpi de susţinere ai instituţiei operei bucureştene; au fost momente de entuziasm atunci când - graţie unei sofisticate legături telefonice - au dialogat în public cu Mariana Nicolesco, pentru noi toţi, căteva dintre marile glorii ale artei noastre lirice; sunt artişti pe care puţini dintre cei prezenţi de această dată la Ateneu, i-au audiat în momentele de strălucire vocală, în deceniile de mijloc ale secolului XX. Au fost pentru moment cu noi, în gând şi în simţire, sopranele Valentina Creţoiu şi Lya Hubic, aflate ambele la vârsta senectuţii memorabile; iar numărul anilor nu le-a întinat prezenţa de spirit, prospeţimea comunicării. In mod regretabil, la momentul aducerilor aminte petrecute la graniţa dintre ani, niciuna dintre instituţiile de cultură ale statului nu le-a oferit o floare, nu le-a trimis un gând de mulţumire. A făcut-o, cu prilejul acestui concert, publicul cel numeros al invitaţilor, diplomaţi acreditaţi la Bucureşti, oameni de afaceri, melomani şi muzicieni stimulaţi cu toţii de entuziasmul contaminant al Marianei Nicolesco; iar aceasta sub semnul unui nobil îndemn, anume... "Artiştii români pentru o Românie fără droguri", îndemn lansat împreună cu societatea "Fildas Trading", cea care a făcut posibilă această întâlnire a generaţiilor de muzicieni pe scena Ateneului Român.