Gabriel Prăjitură

Cititorul cu contor (1)

Ficțiuni paralele

Haruki Murakami
Supuutoniku no koibito (Iubita Sputnik)
Tokio, 1999

K, naratorul ascuns în spatele unei celebre inițiale, este un bărbat pe care din copilărie nu l - au interesat decît cărțile și muzica. Și - a construit viața în așa fel încît să se poată bucura din plin de aceste pasiuni. Trece prin colegiu fără probleme dar și fără să se obosească. Ajunge, din întîmplare, învățător (deși studiase istoria) și meseria aceasta îl captivează. În colegiu a cunoscut - o pe Sumire (Violeta), o fată care - i seamănă. Cu ea petrece mult timp discutînd despre cărți și străduindu - se să răspundă la toate întrebările ei. Are experiențe sexuale pasagere, mai ales cu femei măritate. Este îndrăgostit iremediabil de Sumire dar nu - i va spune niciodată.

Sumire vrea să devină scriitoare. E singurul lucru care contează în viața ei. Abandonează colegiul pentru a se dedica scrisului dar anii trec și nimic nu se leagă. Are un singur prieten, pe K. Acestuia îi citește tot ce a scris, pe acesta - l întreabă despre tot ce vrea să știe, de obicei telefonîndu - i pe la trei dimineața. El e un fel de amestec de tată, frate mai mare și maestru. Nu simte tensiunea sexuală ce - l macină pe K. Pentru ea nu există dragoste, nu există sex. La douăzeci-și-cinci de ani e încă virgină, fără să fi avut vreodată impulsuri sexuale. O călugăriță în mănăstirile scrisului. Pînă într - o zi cînd, la o nuntă în familie, o cunoaște pe Miu.

Miu, fostă speranță a pianisticii japoneze, a trecut în tinerețe printr - o experiență care a demolat - o fizic. A albit. Nu a mai putut să cînte la pian. A devenit frigidă. Este acum o femeie de patruzeci de ani care, fără a - și ascunde vîrsta, arată foarte bine. Face afaceri cu vin din Italia, Franța și Spania. De ea se îndrăgostește Sumire care, dintr - odată nu mai poate să scrie. Înainte umplea pagină după pagină, deși nu reușea să închege nimic. Acum însă nu mai scrie nici măcar un rînd. Cum Sumire vorbește franceza și spaniola Miu îi propune să o angajeze ca secretară. Sumire acceptă pentru a - i fi în preajmă. Apoi pleacă amîndouă într - o călătorie de afaceri în Italia și Franța, după care ajung pe o insulă în Grecia. Acolo Sumire dispare.

K, chemat în ajutor, petrece și el cîteva zile pe insulă dar nu descoperă ce s - a întîmplat. Găsește însă două texte scrise de Sumire: un jurnal brownian și descrierea experienței prin care trecuse Miu în tinerețe. În jurnal este povestit un vis recurent: Sumire se duce către "dincolo", pentru a - și întîlni mama, moartă de mult. Cînd ajunge însă acolo, mama ei se întorsese deja de partea cealaltă, drept pentru care Sumire rămîne într - un pustiu și mai mare(căci nefamiliar).

Atunci cînd Sumire nu mai putea să scrie K îi spune: "Cred că toți oamenii trăiesc într - o ficțiune. Nici eu nu sunt altfel. Gîndește - te la asta ca la transmisia unei mașini. E ca o transmisie care stă între tine și realitatea dură a vieții. Îți iei puterea brută din afară și folosești tot felul de rotițe și angrenaje ca s - o ajustezi pînă cînd totul este bine sincronizat. Așa - ți păstrezi intact fragilul tău corp. [...] Marea problemă acum este că nu știi cu ce fel de ficțiune ai de - a face. Nu știi subiectul, stilul nu - i încă așezat. Singurul lucru pe care - l știi este numele personajului principal. Totuși, această nouă ficțiune te reinventează."

Viața deci e o continua alunecare dintr - un context ficțional într - altul. Nu numai că nu știi cine ești dar de multe ori nici măcar nu știi cine - ți închipui că ești.

Din notele găsite K află că Sumire s - a hotărît să - și mărturisească dragostea. Miu este o ființă ruptă. O parte aici, în lumea aceasta, și o altă parte - cea pierdută - undeva, în nu se știe care altă lume. Și, spune Sumire, nu e clar care dintre cele două este cea reală: Miu de aici sau Miu de dincolo. Iar dacă nu poate ajunge la cea de aici rămîne întotdeauna cealaltă. Din ceea ce povestește Miu despre ultima noapte cu Sumire exact asta pare a se fi întîmplat. Sumire e undeva, pierdută în ficțiunea celeilalte Miu, cea care o primește. A găsit cumva o cale către dincolo. Poate într - una dintre multele mănăstiri de pe insulă.

Titlul romanului vine dintr - o confuzie. Atunci cînd fac cunoștiință Miu și Sumire vorbesc despre Kerouak. Miu confundă Beatnik cu Sputnik (însoțitor). Sumire va reveni asupra cuvîntului în timpul periplului lor european, cînd se vede pe sine ca o "însoțitoare" a lui Miu. K vede însă cum el însuși a fost un "însoțitor" al lui Sumire și cum perechile de acest gen se învîrt la nesfîrșit pe orbite paralele.

Romanul însă nu se sfîrșește dupa dispariția lui Sumire. Continua cu un lung episod despre unul dintre elevii lui K, un puști care fură din magazine. Fură ca să fie prins. E un episod care putea foarte bine să apară oriunde în roman. Singurul motiv pentru prezența în acest loc este că îi va da lui K un pretext să întrerupă relația pe care o avea cu mama elevului. Și să poată astfel să rămînă singur cu Sumire.

"Visez. Cîteodată cred că e singurul lucru bine de făcut. Să visezi, să trăiești într - o lume de vise - cum a spus Sumire. Dar nu rezistă. Trezirea vine întotdeauna să mă ia înapoi" - spune K.

Cînd, în final, sună telefonul și Sumire spune că s - a întors nu știi dacă așa este sau în sfîrșit K a găsit mult dorita cale către dincolo. Sunt amîndoi în aceeași lume, zice el, dar despre care lume e vorba? Să fie oare cheia în visul pe care l - a avut Sumire?

Haruki Murakami: Nascut în 1949 în Kyoto. Debutează în 1979 cu romanul "Să auzi cum cîntă vîntul", care împreună cu următoarele două romane ("Pinball 1973" - 1980, "Urmărirea oii sălbatice" - 1982) alcătuiește "Trilogia șobolanului". Dupa 3 ani petrecuți în Italia și Grecia publică "Pădurea norvegiană" în 1987. În același an se stabilește în Statele Unite ca writer in residence la Princeton University. Pînă la "Iubita Sputnik" a mai publicat încă cinci romane. Tocmai i - a apărut "Underground", o carte non-fiction despre atacul cu gaze din metroul din Tokio. Toate cărțile lui au fost traduse în engleză.

 

Gabriel Prăjitură

Scopul acestor note nu este critica literară. Nu analizez cărți și nu dau verdicte. Vreau numai să vă fac curioși, să vă trimit spre o carte, spre un autor. Dacă vă spun o poveste se poate însă presupune că ea m - a captivat.