Dan Iancu

noi dinspre

ce să faci cu mintea înflorită de lumina mai ales că Dinu îți face capul mare cu diagonalele saturate cu pozele din avion de la biertani cu grija lui dacă tu o iei altfel nu ai decât eu te iau așa cum se cade de la etajul de sus al fotografiei și dacă e limpede pentru tine o să luăn așchii de vânt în loc de frunze ca și cum dimineața se petrece într-o maniacală descindere în normal spre lacrimi spre o posibilă moartă copilărie din care nu mai ieșim nu mai ieși nu mai treci spre adormire uite acolo este un cadru îl iei acasă îl umfli atât cât se cuvine și te pui pe uitat la lumina stricată a 'mnealui celui ce te duce cu sine hehehe ai zice așa de unul singur dar îți pare rău când ți se năzare pe câte unul pe câte doi e un fel de lăsare la vatră sau un avort prenupțial futu-i mama ei de viață care nu te lasă să dormi decât cu fotografiile-n gură ca un câine care nu a avut de mestecat decât clisa lipicioasă a drumurilor și eu te știu oricum ca pe un biet doctor de Cehov deși obrazul tău nu s-ar cerne atât de mult cu sine

edy, mintea mea de pe urmă spune că nici măcar nu sunt o bucată de vânt și dinspre noi se macină lumea aceasta a ciudaților despre care n-avem cum să știm oricum nimic

Dan Iancu