|
Supersentimental (4) O-zona
|
|
|
de cum intră începu o dezordine mai haotică decât de obicei nu eram pregătit în pereți pe sub codri de var mă lăsasem cutreierat de vecinătățile unei gândiri dubioase bănuiam o luncă chiar nu vezi nimic m-a-ntrebat iubita cuiva străbătându-mă caligrafic imens cu emoția de oraș nici ea nu era pregătită era dificilă orientarea-n interiorul meu uman întunecat de confort 1 doar ce îl mobilasem până la contondență cu ideea despre ceva a lui Josep Stiglit Josep, economistul, iar Stiglit vice-seniorul unui șezlong mondial locuiseră pașnic în aceeași făptură până în '99 când unul din ei se pensionă păstrându-și rapid toate funcțiile intacte mai puțin cea olfactivă care i-a rămas celuilalt cred că lui Josep îngrijorat la culme încercam cu ajutorul fumului de țigară să semnalez unor dealuri eram observat de indubitabile straturi de cocori într-o alunecare deosebit de rece aproape mecanică peste luncile unor rememorări aleatorii atunci Stiglit trasă după zborul lor vârful exact al crizei Josep preferă să vorbească mulțimii despre izul ei isoscel înghețat asemănător mentei văzându-mă absorbit în latente mocniri iubita cuiva îmi atrase atenția din pantofii cei noi pe care avusese pudoarea să-i ierte de praf verificându-le arcul voltaic mi-a spus că din ei atârnau invers două formațiuni cărnoase cu limba scoasă copilărește din trupul meu fără nici cea mai mică legătură cu mersul istoric al lucrurilor aceasta era dovada cea mai asurzitoare a unei discutabile absențe dar eu încă nu eram pregătit simțeam nevoia să-i spun asta lui Josep nu mai aveam țigări interiorul meu întunecat uman îi îngreuna și mai mult orientarea deși montasem recent clopoței și-un grup de portocali atenți călăuzitori mai grav era că deși limba mică a verighetei sale indica anul 2 de cantonament conjugal vestind iminența semifinalelor glasul ei era încă echipat în trening nimic din mine nu-mi dădea semne că s-ar întoarce tocmai acum din puful fluorescent ce investiga lunca nu puteam să împlic fenomenul în somnolențe istovitoare aproape isterice cu glaciale precipitări am scos din sertar obiectul în formă de pândă și i-am cerut să latre aparent fără nici o legătură cu mersul istoriei i-am solicitat să-mi acorde 9 minute avans o liniște grafomană-ncepea să clatine varul lucrurilor nici o emoție serioasă nu adoarme pe lunci păruse c-ar vrea să-mi mai spună oricum observasem
că-și împăturea degetele-ntr-un fel de ojă-sertar pe care-l ținea mereu
închis păstram diferența de 9 minute cu îndârjire nu mai încetineam la curbe ceva cu aspect la fel de impar întrerupea orice tentativă de umplere retrovizoarele m-au ajutat să palpez să gust iubita cuiva încercase să mă ia prin surprindere aveam 9 minute avans aproape 10 și nu ezitam să apăs pe trăgaciul ei de nylon dacă se dovedea că asta mărește distanțele iubita cuiva testase toate posibilitățile chiar acum venise de la stilistă cu urechea cea nouă era dispusă lângă cea veche din profil amintea de femeia-calcan o dobândisem încă din copilărie preț de câteva clipe cât s-au dezmeticit și-au schimbat premiul aparent fără nici o legătură intimă cu mersul istoric cu politețe adâncă am meditat cantitativ la tristețea malurilor acelei stiliste după lungi și chinuitoare abandonări obținuse o femeie-calcan ca să-mi pătrundă-n copilărie oh și tocmai acum dorința de-a-mi fi pe plac mă depășise numeric nostalgia mea contribuie la distanțe tăcerile monumentale sub var măsluiesc o luncă totuși iubita cuiva încercase să mă surprindă cineva dinăuntru trebuia să înceapă să curgă am vrut să-i laud cele două auzuri speram paralele faptul că n-am încercat nu mă-mpiedică să aplaud de unul singur cu o singură palmă mi-amintesc de femeia-calcan mai ales când văd gheața de pe pereți pe sub aceiași codri alunec și-mi văd ambii genunchi părăsindu-mi sporadic piciorul stâng fără nici o legătură primejdioasă cu mersul istoric din punct de vedere ierarhic am luat-o deja spre cer mareea fanatică mi-a dăruit recent 2 umbre nici una nu aleargă în aceeași direcție sunt absolut sigur că nici una nu va găsi O-zona |