|
Supersentimental (5) O-fragil
|
|
|
pentru prima oară poliția din grinsby avea de-a face cu două broaște țestoase din cele mici și pe cale de dispariție le-au învelit cu ceva și le-au tras imediat la xerox Dumnezeu să ne-ajute nu avem confirmarea că s-au aruncat chestii cine-ar fi crezut că tocmai ei plângăreții vor fi de partea mea însă norocul ăsta a fost i-a căzut țeava chiar înainte să apese dacă a văzut că n-a putut să mă împuște bolnavul Macovey a sărit să mă strângă de gât ceilalți participanți la situație spun că s-au străduit destul de mult pentru a-l incomoda pe cel care a altercat capul vatmanului scorul va fi mai bun două trei patru lădițe nu mai multe! două trei maxim patru, da? patru cinci șase... lădițe sau lăzi? cred că lăzi dar de data asta nu mai e vorba despre noi, Marty, nemernicule, lasă-mă să le trimit un mesaj și-ți rezolv imediat ecuația crezi că ei doi...? frânarea este unul din cele mai importante elemente de siguranță de aceea noi am făcut o recomandare în sensul de-a putea fi identificată fiecare talpă cu timbru de la registrul pedestru am returnat mai multă marfă care nu era omologată picioarele de proveniență suspectă au fost confiscate cât de mult mă bucur să te revăd ești teafăr amice? haide să mergem acasă Marty, nemernicule, ai reușit ai făcut-o și pe-asta nu saluți o prietenă veche? cum îți explici că deși ai făcut o treabă de milioane suntem încă pe minus? i-a fost frică tatălui tău de ceva? și-a pierdut un pantof? te crezi binecuvântat de cer cu darul practicii? n-am știut că va fi atât de obositorrr voi cei care priviți încoace sunteți deosebiți cu toții chiar și ăia din dreapta rândul doi să fiți mândri de asta instituțiile lucrau continuu scoteau campioni pe bandă rulantă și tu Marty nebunule tu rechin de recif mi te plângi n-am mai prins niciodată un trevally fără stomac în fiecare zi vecinii vedeau prin ulucii gardului ceva albastru care creștea dădea pe de-asupra credeau că păsările l-au lovit cu ciocul și de-aia creștea începuse să sângereze erau mii de oameni cerul se oglindea în ei purtat din gură în gură trecuse de 60 de ani a avut tot ce i-a dorit inima încă-i mai cere lumea autografe acum de ce auzi când te strig? stilista mea care are grijă de părul meu vine grasă și pleacă slabă se jură mereu că de mâine va face invers voi folosi decolteul tău pentru asta darling? e atât de normală pot stabili doar punându-i mâna pe aluniță momentul în care va fi suficient de fertilă ca toți ceilalți caucazieni lucrează doar pentru mine pe Gerg îl cheamă din când în cand o voce să-i spună că deși are-o mare problemă cu dansatorii se abține să-i muste le introduce un deget în maxilar să le verifice apetitul după care le dă drumul la loc în apă și tace și iar nu mai spune îți promit, mamă Jil mi-a scris doar atât: rămâi cu bine. îți vreau numai binele vă rog să nu trageți durează numai o clipă chinezii spuneau că inima are 7 orificii deoarece carul mare are 7 stele puteți lua organele unui om care nu mai are nevoie de ele și să le dați altuia și totul începe să atârne nu-i vina mea că mi-e dor de tine îmi pare rău nu pot sta multă vreme fără tine sunt în Megalos întuneric și zgomot totuși sensibil ceva din aer ne spânzură lent ia un taxi și vino ca din Livan sa vii repede vino ce cauți tu în Megalos, te recompensezi? știu că nu aveam de ce să mă enervez a fost un impuls de moment am așteptat până la 2 pe urmă m-am culcat nu mi-a trecut nimic altceva prin cap îmi pare rău că am bodogănit în sinea mea să fie pace să fie crimă avem mâini și avem religie șoseta aia desperecheată din timpul războiului plictiseala de sine coroana cu spinii de cauciuc dispozitivul de dragoste are certificat de garanție măcar te face fericită montează bine butelia îți umple patul câștigi o porție suplimentară de absență doamnelor știu ce vreți toate sunt expuse luați o broșură au închis la mirese e inventar dar alături băgaseră carne cu nemiluita să-nnebunesc dacă pricep ceva e prea abstract pt. mintea mea prea metaforic sub geamul meu o mașină cu megafoane scoate sunete asemănătoare: ai făcut totul pt. a-ți salva familia de microbi? ce drăguț! mi-e rău mai bine spune-mi când pleci? poate vreau să te văd nu mai merg nicăieri nu te sinchisi să mai urci nicăieri altfel nu cred că mai ieșeam din casă Marty, dementule, suflul tău vital face 50 de ture-ntr-o noapte și-o zi după cum într-o noapte și-o zi aștrii circulă-n cele 50 de constelații chinezii umpluseră lumea cu zvonuri eronate dar Marty, o, Marty, tu n-aveai de unde să știi continuai să alergi și odată cu tine ziua și noaptea continuă să se aglomereze cu mii de planete mici inutile, de jos în sus pari atât de mic, Marty iar de sus în jos și mai inutil Mugur vreau să îți spun un singur lucru eu consider că nu mai avem nici o șansă am plecat și îți jur că nu mă mai întorc mi-a ajuns cuțitul la os Mugur te așteptăm la o terasă la intrarea (poarta de lemn) în satul de vacanță dinspre stația lui 100 a venit toamna Mugur și aerul ăsta rece al nopții îmi aduce aminte de frigul din sufletul meu și de cum ar vrea să se căptușească cu ceva poate chiar cu o blană caldă de urs chinezii mai spuneau că vezi doamne creierul este o grămăjoară de măduvă osoasă de la hotel Riviera pînă la porția ta de cer sunt vreo 14 etaje toate un fel de parter chinuitor de lent și înalt nu faci decât să intri și-apoi să ieși 5-7 secunde cât vine liftul cum pe vremuri (ce vremuri) 5 sau 7 spasme puternice te-azvârleau prin comete intri-n el te-nvelești cu oglinzi mai ai timp să devii cineva acolo înconjurat de tine din toate părțile urci un singur mare etaj ți se deschide ușa n-auzi vreun clopoțel înainte să calci poți privi între rosturi adânc pînă jos o lumină bate-n pereți și degeaba-i orbește ridici călcîiul îl cobori dincolo restul pașilor nu mai contează de-aici aerul nu mai răspunde la comenzi nici-prea-adâncul-nici-prea-înaltul te izbește senin în piept și dintr-odată fără nici un motiv tresari vezi porția ta de cer într-o farfurie de-asfalt murdară aș vrea să-ți spun ceva înainte de plecare te iubesc din toată inima întotdeauna m-am dat în vânt după frazele care conțin cuvinte bibicule ce mișto ai în tine absolut acolo înăuntru sunt plin tot felul de suveniruri duioase de la cei ce mi-au căzut cu tronc și i-am mâncat cruzi ce căzut cu tronc ce mâncat crud sau pe cine ai mâncat crud poți conta pe mine îmi dau seama astăzi: parțial noros dumincă: parțial noros marea astăzi: ondulată marea dumincă: ondulată pământul astazi: parțial maro pământul dumincă: parțial maro soarele astăzi: răsare apune soarele dumincă: răsare apune dacă s-a hotărât judecarea sa în stare de libertate se presupune că-i vorba de-un derbedeu care-a vrut să atace pe dinăuntru există totuși riscul să se răstoarne din moment ce nu-mi răspunzi la ? pot să cred ce vreau nici măcar două rânduri nu te mai ostenești să-mi scrii? sunt obosit am muncit toată săptămâna ai toate motivele să crezi ce vrei am toate șansele să fiu fericit și iubit chiar mă simt fericit și iubit se pot înțelege multe din chestia asta iubit de către cine în general sau de cineva anume? Toți au fost extraordinari orașul mi s-a așezat cuminte la picioare m-a lăsat să-l mângâi pe cap și știi ce e culmea iar nu s-a făcut nici o fotografie îmi pare rău că n-a ieșit nici măcar una dacă fac o pauză imaginea mea despre mine se duce de râpă tot ce-am putut afla despre cele două victime e c-au pierdut niște tabuuri valoroase știau unde-i cheia așteptarea încrucișarea picioarelor îi solicita foarte mult cu siguranță și-au notat ceva în agendă n-au știut ce să facă cu mâinile cu genunchii erau încordați au vrut să plece-ntr-o călătorie au fost nerecunoscători au pierdut totul are cineva vreun interes anume să suspine-n direcția asta? nu poți trăda nu poți muri nu poți iubi nu poți ierta nu poți minți nu poți învia Marty eroule ești un tip pe cinste n-ai să te schimbi niciodată cooperant și loial e strașnic în lift cu tine și-ntreaga noapte când stai printre noi ne mângâie țeava sintagmei tale oroarea se stinge-n imagini rezolvi toate traseele mlaștina și fiica mea soția mea și cu sora mea mama mea și foarte multe mătuși sunt îndrăgostite de tine îți pronunță numele nu punem mâna pe tine nu deschidem sertarul nu ne-a rămas decât întâmplarea uneori rugăciunea ne joacă feste tu care ești prietenul nostru ruda noastră cea mai apropiată de sânge nu ne vei face nici un rău dacă nu vom dori noi asta se vede digul iată-l și pe copac râde la mine din toate frunzele parcă nu mai e râsul lui și eu îi par altul toți ne-am schimbat oh maestre ce arcuș dificil nu stă o clipă hai să te ud acum taci nimic nu mai spune pe gură unde-s marile paseri de noi aprinse în nori desfăcute razele-atât de promise și-atât de lesne încetinite Marty eroule tu pe toate le-ai înțeles tu pe toate le-ai dezlegat toți trag acum de fermoare toți încearcă să te omoare te caută-n cubul pieptului ar fi bine să te trezești acum sparge zidul din ceașcă din aer ieși prin tulpină suie-te-n ganguri nu poți să uiți niciodată Marty tu ești toată bolta toată speranța noastră chiar dacă n-ai reușit din prima tu ești prea bun n-o să lași ca răul ceva prea metaforic să ni se-ntâmple ești atent la detalii la fenomen ai reacție pentru ceilalți drama lor colosală ceva cu unghii prea mari nu te lasă să dormi ai plâns nu-i așa te ghemuiești în viețile noastre ca un copil te trezești ca un înger nu-ncerca să ne măgulești acum Marty nu de asta avem nevoie când vine criza trebuie doar să tragi cu pistolul cu telefonul atât sunt sub geamul tău dacă vrei să cobori un pic dă un semn cu becul trebuie să fugi de chestia asta ca de drac să mulțumești cerului că ai scăpat ce-aș putea să-ți mai dau carne din carnea mea înțelege că nu puteam să văd nu mai voiam să te văd murind mușcă din toată inima a mai rămas o porție când ești la pământ nici o femeie nu rezistă trebuie să facem ceva de ce-am murit Mugur de ce ne-ai lăsat să murim ai fi putut să mă domesticești fii tu lângă mine gândește-te la mine poartă-te tandru cu mine nu mă chinui rezistă trebuie să facem ceva sunt în față la tribunal no messages in outbox mâine-am să mă ridic vei scoate ochii din lut vei deschide brațele și eu îți voi ieși dintre umeri plâng de se rupe cerul sub mine no messages in outbox știu că altă soluție nu era vom fi liberi te voi iubi toată viața cât voi trăi dar nu mai e nici o cale mă voi gândi în fiecare zi la tine și pe patul de moarte o să te strig ce frumos se stinge soarele în miasmele Tăbăcăriei încă miroase a ploaie și aerul umed parfumat precum o batistă de domnișoară mi se așează cuminte pe frunte țin minte cearceaful tău străveziu cu buline pe el te-ncolăcești acum cu care streină? bulinele-s fără de pată trebuie doar puțină răbdare cât vrei tu am răbdare mai am 7 cenți undeva dincolo de aceste ziduri ne-așteaptă se spune mereu cineva fiecare ierta hrănind indolența și varza ideea că lucrurile duc oricum undeva niciodată nu e destul trenul nu mai oprește în stații dacă nu-ți mai convine schimbă canalul trecem zilnic pe-aici ce proști ce nasoi sunt actorii ne-a sosit vreun colet? nu credeam să vă aflu pe-aici cine-i tânărul cine-i domnișoara cum îndrăznește așa ceva mai și comentează ? încă nu s-au gătit au crezut că acolo nu îi privește nimeni altă moarte poate începe spectacolul rămâi cu bine cu păpușile tale cu pantofii tăi emailați cu motorul tău rece sentimental cu prăjiturele cu grație și cu plastic cu prietenii tăi și ai mei cu florile vazei tale cu lentul și oblicul căzii din baie cu plinul și golul ferestrei cu plinul și golul becului întâmplărilor cu asfaltul ce duce la școală cu cerul ce duce-n pământ dar slăvește ceva orice în fiecare teamă a clipei tale nu te dezamăgi tocmai tu pe tine mi-ai spus ce-ai avut de zis am isprăvit și eu creditul nu clădi sub nisip O-fragil, nimeni nu vorbește cu nimeni
|