Dintr-odată
perspectiva ta asupra vieţii, Marty, asupra vieţii tale, devine albă. Cunoşti altă cale de-a pătrunde în oul gros al iubitei tale? Oceanul îmi umple ciocanul cu incertitudini, de ce eşti trist, Marty. Vei da şi tu în patima adjectivelor, te-ai îmbătat cu agresivitatea unui coral. Nu te uita la mine, doamnele noastre-ar putea intra la idei. Gravitatea situaţiei îmi depăşeşte puterile de comunicare, de umplere, de golire.

Unde
mă duceţi? spre partea cealaltă a nimănui, daaar, nu-i aşa, O-real, mutilarea noastră nicicând n-a fost mai îngustă, mai simplă. ci duc cu mine totul chiar şi moartea? inima noastră trăieşte drama reconstituirii fenomenele sunt incerte sensibile definitive uneori ai dreptate creşti şi tu nişte unghii pletele tale pe dealuri feudale orizontal traversează ceva concret un răsărit un apus un ibric de cafea. sar aşchii din tine în fiecare domnişoară doamnă demoazelă însă circuli foarte exact, pe şine. ai drezină la sânge. umerii ţi-i legi de picioare cu bretele puternice contextuale. ai mereu grijă să schimbi dungile umbli la culori. lucrezi la tavan dar ai şi podea. ai zid impulsiv iubeşti în picioare şi în şezut. de dormit dormi întins pe spate, treaz. după o perioadă incertă prezentul subtil îţi vorbeşte cu mâinile. la primii gândaci aprinzi tămâie şi recunoştinţa patriilor de var nu întârzie să te ocolească

N-am vrut
să-ţi spun până n-am ştiut sigur. Mi-am verificat ceasul, am stat şi am urmărit ce se-ntâmplă; la 8.33 poziţia era extrem de complexă, nu mâncase nimic dar teama de pe caldarâm căpătase deja o culoare violacee, trăiam senzaţia că-n curând vom fi înghiţiţi în zare, în depărtare, la o dimensiune violentă, aceeaşi, completă. 43 de minute mai târziu corpul lui Marty trecuse de caldarâm cu farmec şi cu seducţie, îl vedeam reflectat în parbrizul iubitei atins imprudent de-o subtilă melancolie cu lacul de unghii. Mi-au spus că se potriveşte, că are sens, se mulează. Cu degetele mele cele mai riscante am apucat, am strâns, într-o caligrafică împăcare de sine deja fatală. La 10 fără 5 i-am oferit o glugă motiv pentru care [probabil] ea m-a îmbrăţişat pe gură. Acum, că amintirea lui Marty intimida oarecum umezeala din nişte beciuri tinere, create de om, am hotărât că ne-ar place să fim timizi, să facem iar sport, să ne cumpărăm o balenă şi să ne mutăm un etaj mai sus. La 13.45 am coborât să luăm ziarele, ne-am reglat după ele ambele ceasuri de mână pe care le port eu, când dorm, aşezate pe piept, în cruce; ne-am întins, mi-am pus ceasurile pe piept, în cruce, am adormit şi-am văzut în fugă câteva episoade noi, cu chestii. Am tras cu ochiul şi la ea dar era în mongolă, nu mi-a plăcut. La 15 şi jumătate aproximativ am coborât iar să mâncăm o îngheţată, poate chiar două dar am găsit de-a dreptul subversivi nişte mititei calzi şi câţiva cartofi prăjiţi care se uitau la noi foarte comemorativ; ea hotărâ atunci brusc, privindu-i în ochi, că e timpul să mergem sus să facem nebunii, ştii tu de care. Am evitat toate colţurile, ieşiturile, scursurile nefireşti din sânul naturii şi celelalte blocade nostalgice, ne grăbeam să ajungem mai repede, să nu ne treacă viaţa. Am mers pe dunga de var în sus pentru că liftul n-avea o dispoziţie prea laconică. Acolo sus ea şi-a scos tocurile cui, cerceii, toate inelele, m-a lăsat să-i ating cu degetul mic buricul de aur primit de la maică-sa într-o altfel de dispoziţie. Evocându-mi o atitudine forestieră a eliminat toate becurile din încăperi, şi-a lăsat părul lung şi-a început să foşnească abjecto-misterios în drum spre baie. Într-un sfârşit a ajuns acolo, a deschis toate robinetele [de la cadă, de la chiuvetă] a pus în găurile de scurgere nişte prosoape cucerite recent, manual. Şi totul a început să se umple. Când m-am uitat la ceas era iarăşi fix 8.33, poziţia era complexă şi-aveam un început de teamă pe caldarâm, căpătase deja o culoare violacee, trăiam senzaţia

Într-o singură zi
puteai face totul. Nimic, O-real, nu se compară însă cu teama c-o să ne întâlnim iar şi-o să ne spunem aceleaşi sucuri şi prăjituri aceleaşi bilete de troleibuz şi de papagali. numele unor străzi vor scoate capetele pe după uşi vor încerca să ne ocrotească cu făgăduieli ortopedice e bine să le urmezi. vei merge de pildă pe Aleea Zacuştii ce dă corect igienic firesc în Bd. Scobitoarei. Neigienic dacă nu strigător la Calea Lactee e să faci stânga după plopii burlaci ce dau buzna pe interioarele Zorelelor Luminiţei Cameliei Garofiţei Hortensiei Papadatelor. toate sunt fundături -mai ales la şes dar şi la munte. în nici un caz să nu vorbeşti cu cineva despre asta să-ţi vină vreo idee. mai bine uită. dacă ţi-e teamă de fenomen nu devia prea mult de la logica faptelor. ai ajuns de pildă prin Drumul Sării tai-o prin Ligurari, asta-i logica faptelor. trebuie neapărat să coteşti pe Blidelor s-o ţii drept înainte ca să dai chiar în Piaţa Constipaţiei. unde firesc, normal şi perfect constituţional, în ciuda numelui, sosesc turişti din toate colţurile planetei. pentru oameni cu vederi largi [ca tine, darling] au pus recent cabine teleferice de unică folosinţă. panorama-i grozavă, splendidă, oricum, semnificativă. dacă ajungi la primele ore ale dimineţii când aerul nu-i chiar atât de aproximativ cum se spune poţi să vezi chiar şi marea cum se duce la serviciu. doar să nu nimereşti acea perioadă a [ştii tu] când e facultativă

O iubeam
pe Ana pentru că avea mere. Pe Ecaterina pentru că Teodoroiu. Pe Ioana aşa, de-a D'arcului. Pe Elena pentru că aşa ordonase nea Nicu. Pe Maria pentru că imaculase concepţiunea. Pe Magdalena pentru că nu-mi ştia numele. Mhela, dimpotrivă, avea gura plină numai cu el. Sentimental, corect şi înalt. Ieşea din casă doar noaptea, niciodată cu mine. Masculul de serviciu îşi lăsa degetele să-i crească sub fustă, ea gâfâia din genunchi şi-l alinta, îl striga cu numele meu. Cei mai mulţi se-nmuiau, înjurau, NN nu. A trimis-o direct în calorifer. A căzut Mhela, a stropit fierul şi când râdea nori de fluturi roşii ieşeau din ea, NN. începu să plângă. Îi prinse genunchii, fruntea, vru să-i îmbrace sângele. Când îl îmbrăţişa, sângele-i zbura printre degete, ieşea pe fereastră în stoluri până-n grădină, unde se oprea, să ude specia. L-a pedepsit Mhela, s-a măritat cu el, i-a făcut un copil, i-a dat numele meu. Pentru că nu iese niciodată noaptea, doar când dau trandafirii glas şi-atunci fuge la mine, mi-aduce fluturi cu buzele. Pe Grzela am iubit-o într-o fântână cânta la chitară. Lui Micador îi cumpăram în fiecare dimineaţă un pepene şi ea mi-l purta sub bluză să creadă lumea că are-un copil cu mine. În ciuda faptului că nu corespondam niciodată în public şi nu călătorisem niciodată mai mult de trei staţii pe colţurile gurii unor personaje obscene. Când în fine îmi făcu un copil din trupul său ceilalţi crezură că-i pepene şi l-au mâncat crud. Multe carpete s-au vândut după asta, n-aveam nici un amestec aşa că m-am dus după Yetti cea blândă. Atât de blândă era că, în mare secret, i-am făcut cadou o zebră când nu era ea acasă, să nu se sperie. I-am pus şi nume, o strigam Julia, după 5 zile-a fugit cu o pajişte-n franţa. S-a rătăcit, au avut fii şi fiice-mpreună. Marta mă inundase din prima clipă dar n-am vrut să recunosc. Devenisem atât de lichid încît eşuaseră-n mine vreo şapte sau opt corăbioare blonde fără să clipesc. Pînă la Ornelia n-am ştiut ce-i ăla uscat, ce-i aia parâmă. Dar Ornelia avea genunchiul de stâncă şi pe el m-am suit. Acolo sus, în bătaia ameţitoare a şarpelui m-am întâlnit cu sihastra fecioară Gbu. Din stâncă-n stâncă am ajuns, după multă vreme, acasă. Două luni n-am văzut pe nimeni, n-am vorbit nimănui. Apoi am furat o barcă, am fost prin locuri. De pildă Joo, cea cu multe timbre pe trup. Călătorea pentru mine prin toată lumea, îmi purta imnurile de iubire prin alcovurile cele mai îndepărtate, era organizată. Mi-a deschis filiale-n Caracas şi-n Labrador. Toate mergeau slinos de bine cum vezi prin filme. Până la povestea asta din Labrador. Pinguiţa se poartă frumos cu mine, îmi pune sub cap câte-un peşte să mă uit mai comod la vapoarele ce, uneori, abia zgârie zarea. Nici unul nu va trece suficient de aproape aşa că de plictiseală mă uit cum cad fulgii, ascult cum cresc peştii, visez planete. Şi blana mea continuă să crească

Ce faci
cu viaţa ta, Marty? în ce direcţie derulezi? de ce stai pe jos nu vezi că e varză? e bine că suntem mulţi, avem ocazii, scăpăm de nişte ecuaţii mai complicate. de nişte situaţii. nu trebuie să insişti, înalt, albastru, ca palma ta, Marty. la serviciu eu sunt mamaia. Şi pentru ăla de 15 şi pentru ăla de 35, pe care-l cheamă Angel, sunt tot mamaia. Are 35 de ani şi-l cheamă tot Angel, noroc că are plete. spune-ne cu taxiul, când ne-au dat afară din cameră când eram isterică. ea în Grecia s-a îmbolnăvit de un balon cu gaze şi mai târziu, în taxi, îl durea burta. tot pe Angel. şi doar îi spusesem de o mie de ori înainte: tu să ne zici când te doare ca să sărim în burta ta. să te salvăm, Angel. linişte-n sală că vă ia mama D'arcului. sunt puţin surprins de ceea ce aud

O-real, unii cred despre mine că-s o apă cu zahăr care-ncearcă să plângă