Nora Vasilescu

Mugur Grosu - Easter Lights

Sub titlul Easter Lights, Asalt / Equivalences publică o colecţie de fotografie a lui Mugur Grosu organizată în jurul temei nopţii Învierii. Sugestive, poate chiar prea sugestive uneori, fotografiile se succed într-o pseudo-naraţiune, un fals foto-reportaj al unei stări de spirit, al unui traseu mental, al unei deveniri. Intenţia e fertilă, fotografia impresionantă, realizarea finală medie.

Tehnic grupate după două tipuri de realizare, cea a jocului de culori şi texturi distilate pe calculator să reprezinte un joc de sentimente şi cea a fotografiei propiu-zise prelucrate doar atât cât să-i dea adâncime şi mister, colecţia îşi urmăreşte "povestea" în cadre frumoase (unele emoţionante) dar care ne lasă două mari insatisfacţii. În primul rând este vorba de un simbolism prea transparent, de unu la unu, care ne permite prea puţin libertatea emoţiei alăturate operei, visarea.

În al doilea rând este vorba despre punctualitate şi puţinătate. Imaginile care nu se lasă zoomului şi în număr restrâns ne forţează privirea şi gândul simultan. Trecerea de la o "idee" la alta merge sacadat, fără nuanţe, fără timp de respiraţie, fără tăceri semnificative, fără bucuria deducţiei libere. La aceasta se adaugă paginile de început şi de final care, fără pregătire, ne aruncă din imaginea figurativă în cea abstractă sau invers. Nu că nu ar fi bună un asemenea şoc, dar atunci distanţa de la un tip de emoţie la celălalt ar trebui să fie atât de mare încât căderea să aibe loc în hău, nu peste un prag de lemn doar.

Imaginile lui Easter Lights sunt frumoase, ideea nu lipseşte montajului, dar starea pe care o lasă este de prea devreme. Lăsate să se mai adune, eventual cu o navigaţie nu numai pe orizontală ci şi în adâncimea fotografiei, cu o "naraţiune" mai complexă şi poate şi mai nuanţată, ar putea crea o emoţie estetică de durată, cutremurul după care ne înclinăm şi care, lui Mugur Grosu ştim că nu-i este străin în alte limbaje artistice.