In mod întâmplător - sau poate predestinat? - recentele concerte de muzică românească şi americană au coincis cu ultimele evenimente tragice ce au încearcat, iată, în ultimele luni, naţiunea americană; iar răspunsul entuziast al publicului românesc, în mare majoritate tineri, s-a constituit într-un semnal de întremătoare compasiune, semnal trimis de aici, de departe, semnal ce se alătură vocilor sosite la New York de peste mari şi ţări, din lumea cea largă iubitoare de pace, de înţelegere, de firească comunicare, o lume iubitoare de frumos, de muzică... Desigur vocile formaţiei corale "Sound" sunt glasuri ale simpatiei noastre ce se alătură celor greu încercaţi..."Sound" este una dintre puţinele formaţii ale iubitorilor acestui gen, formaţie ale cărei performanţe se apropie, indubitabil, de nivelul preformanţelor ansamblurilor profesioniste. Au cântat recent la Palatul Soutzou, actualul sediu al Muzeului Municipiului Bucureşti, de asemenea în Aula Magna a Facultăţii de Drept; conducerea aristică - cum se petrece aceasta în ultimii ani - a fost asigurată de mentorul formaţiei, de maestrul de cor Voicu Popescu, de asemenea de dirijorul oaspete permanent, muzicianul româno-american Valentin Radu.

Lui îi datorăm, pentru prima dată la noi, intrarea sistematică în circuitul vieţii de concert a marii literaturi americane a song-ului, literatură strâns ataşată vieţii cotidiene a americanului de rând, pagini memorabile intrate de decenii în folclorul străzii, în viaţa de cartier, veritabile bijuterii semnate de Duke Ellington, George Gershwin, Irwin Berlin... Intâlneşti aici portretul conturat cu maliţie, trădând o cuceritoare bonomie, cel al americanului de rând, în "Johnny be good", savurezi poezia ingenuă a mărturisirilor din "The Rose", eşti copleşit de misterul comunicării cu divinitatea în acel cutremurător gospel "El Shaddai", de sentimentul atât de uman, de întremător al compasiunii din "Gog and God alone"... sunt momente unice ce definesc însuşi profilul spiritual atât de dinamic al americanului de rând, cel care ştie să cânte, în "Sing, Sing, Sing", cel care iubeşte bucuriile mărunte şi tandre, mă gândesc la "Satin doll", cel care iubeşte acele imagini ce au consfinţit dinamica vieţii pe noul continent, simbolul greu încercat al Americii zilelor noastre, în "New York, New York". Valentin Radu dispune de acea capacitate specială de a potenţa, de a stimula disponibilităţile tinerilor săi colaboratori; comunicarea capătă acuitate, precizie, devine constructivă şi percutantă la nivelul sugestiei imagistice, la nivelul muzicii unui gen de largă, de preţioasă comunicare. I-au fost alături vocalista Teodora Enache, o veritabilă întruchipare a spiritului jazzului, personalitate artistică de autentică forţă a comunicării, de asemenea saxofonistul Alin Constanţiu, un maestru al improvizaţiei, al versatilităţii culorilor timbrale, culori atât de autentic ataşate armoniilor muzicii.

Surprinzătoare, în adevăr spectaculoasă pe parcursul concertelor formaţiei corale "Sound", a apărut juxtapunerea zonelor repertoriale; mă refer la prezenţa atât de potrivită a repertoriul românesc, magistral definit de dirijorul Voicu Popescu mai ales în zona acelei prospeţimi fruste a comunicării, în "Cântec şi joc din Maramureş", în "Suita din Bihor", în dinamica atât de savuros personalizată în pagini cum sunt "Junii buni colindători", sau "Iac'aşa". Acestea sunt motivele pentru care, cu deplin temei, se poate considera că tinerii ce compun grupul coral "Sound" ating limitele profesionismului muzical; ...graţie spiritului ce animă demersul lor, graţie disponibilităţii diferenţiate a mijloacelor. Pe acest temei s-a bazat susţinerea oferită de fundaţiile "Pax Romana" din Statele Unite, de fundaţia "A.c.c.u.m.m" din Bucureşti.

Pagini şi momente de muzică americană la Bucureşti... de asemenea alte momente, spectaculoase pagini orchestrale au putut fi savurate zilele trecute de publicul din Timişoara, în Sala Operei, de cel din Arad, la Palatul Cultural, sub bagheta aceluiaşi neobosit muzician care este Valentin Radu; de această dată în compania muzicienilor filarmonicii aradene, a celor sosiţi cu acest prilej din Cluj, Oradea, din Satu Mare, au putut fi audiate momente memorabile din repertoriul teatrelor de pe Broadway, cel al musical-urilor, al muzicii de film, de cabaret, creaţii de o picanterie savuroasă, multe dintre acestea prezente pentru prima oară în programele sălilor noastre de concert.... este spiritul însuşi, dinamic şi imaginativ, al unei societăţi aflate în mişcare, în permanentă construcţie şi reconstrucţie, al unei societăţi ce nu poate fi încovoiate.