Nora Vasilescu

Constantin Abăluță - Mic manual de tăcere
Eminescu, 1999

 


Între februarie 1989 și până către mijlocul anului 1993 am ținut un fel de jurnal de sensibilitate ne spune poetul și traducătorul C.A.Rezultatul îl citim astăzi în forma unor proze (multe lirice) scurte, acompaniate de câte trei versuri în formă de haiku. Un exercițiu de a deschide ochii asupra înconjurătorului, de a vedea în sensul originar lumea în esențe melancolice și duioase.
Ecouri de eseu "Apa e o ficțiune a morții (...) Dacă luăm apa în palmă, liniile palmei devin tot atâtea maluri de mări inexistente, dar posibile.", de rondeluri melancolice "nici până în ultima clipă (mătușa mea n.n.) nu a uitat că trăiește, dar ultimile zile trecea tot mai des sub tăcere faptul că e în viață, de parcă s-ar fi rușinat de el", de căutare a ritmului în acumulări de cuvinte coagulate "Foșnet, clătinat, timp suspendat, un coș roșu, două guri de aerisire ruginite, triunghiul cenușiu al unui zid", toate concură să construiască un blând manual de folosit lumea într-o toamnă adânc umană.

Dinu LazarPoezia la mijlocul distanței dintre proza de observație și filosofie se simte bine și ne aduce aminte să mai deschidem cele ferestre pe care, iată, un autor modern nu uită să privească relaționând lucrurile cu lumea din interiorul său, obosit poate de a reduce totul la vestita auto-referențialitate atât de modernă și deseori atât de egocentristă. În plus, această abordare neobișnuită în tabloul general al literaturii române contemporane, își permite simultan eleganța melancoliei, departe atât de strigătul suprarealist sau romantic, cât și de răceala naturalist-realist-postmodernă, o eleganță aristocrată și duioasă în același timp.

Volumul nu este, poate, unul dintre acelea care să răstoarne istoria unei literaturi, însă în definitiv își joacă până la capăt o funcție de care atâția dintre noi uită, funcția de a subția sedimentările care le adunăm zi cu zi peste coaja sufletului. Postmodernismul teoretic își propune și acest rol în cadrul unei arte de permanență, dar câți - vai! -sunt cei dintre noi cu suficientă subtilitate și eleganță să fie în stare a ne da asemenea cărți mai des?

Nora Vasilescu