Dan Iancu

formele apoase ale fotovisului

 


 

fratele mugur de parcă a-mi frate înseamnă a împărți cârca în
părți deductibile se cam tace sculându-se-n melcul aproape
tăios podelele doar nu-l lasă să plece se place și plate apăsând cu
imaginea întinsă de deștu-i arămiu peste fina pânză de giulgiu a celuloidului vesel parastas încropit
la margine dintre el și george care nu bea când cară boarfe și eu
trăznit de o sticlă în care nu pune chiar tot mi se pare o măgărie
adică ce să nu pun frate mugur îl întreb eu pe dinu nedumerit de
Lu desfăcându-se-n rodii albastre ohoho nu
tăia nimic expresia e doar o sfărmătură de trecere și ce să mai
scoți din sufletul omului fratelui ce mă ține să-i spun despre
cum aș cânta la un sax zemos ca o portocală la o
simetrie deși eu care sunt un geometru afon am ochiul tăcut ca
un oraș din care extragi obiectele de sub lumini să nu le strivești când
te bucuri când mireasma cuțitului te strânge-n brațele sale doar
umbrele rămân singure frate mugur și din câte mă știu îs

Dan Iancu