Mugur Grosu

Grosso Modo(2)

TIME OUT

 


Iubitul meu cititor, te vei fi întrebat, asemeni mie, unde vrea să ducă povestea asta. Motivul pentru care încalc acum cine știe ce convenție de la Geneva privitoare la raporturile pline de discreție, tact și iresponsabilitate care trebuie să existe între cei ca mine și cei ca tine îl vei afla îndată. Acest dealiu îngrozitor nu trebuia să îmi scape chiar acum dar, dacă a ieșit, eu nu mă opun; te asigur că mintea unui scriitor ce pedalează coerent, imperturbabil și egoist preț de șase sute de pagini nu este mai puțin varză... Dinu LazarChiar dacă nu îl vezi, el este înnebunit de gândul că undeva se va da de gol, că va încurca, în cele din urmă, fișierele, că, luat de-al personajelor val a lăsat ceva de izbeliște, vreun robinet deschis, un nene care se cerea la toaletă de vreo patru capitole. Nu vreau în nici un chip să ni se întâmple și nouă aceste lucruri rușinoase, dacă nu chiar groaznice. În primul rând pentru că, oricât de bizar ți s-ar părea din partea unuia ca mine, îmi ești deosebit de simpatic; nu îți ascund nici măcar că, deși îți vorbesc Ție personal manipulez, în fapt, un plural mascat. Ca semn de excepțională sinceritate am să renunț, momentan, la această mascaradă și-am să-ți vorbesc la plural pînă-n momentul în care mă voi adresa cu adevărat Ție. [Te rog, totuși, să fii atent, nu care cumva să scapi tocmai acel moment, să ne facem de râs.] Deci acum, doamnelor și domnilor, să-și reintre în drepturi pluralul.

Spuneam că, din nu știu care motiv, azi n-am chef să vă mint. Vă rog, deci, să vă plimbați nestingheriți prin bucătăria acestui textuleț, să vă serviți cu ce vă vine la îndemână și să mă ajutați să duc până la capăt povestea. Firește, dacă aveți întrebări puteți să mi le puneți. O să ofer, pe parcurs, diferite răspunsuri și, dacă avem noroc, ce am eu cu ce aveți dvs. o să se potrivească pe undeva. Nu se poate să nu se potrivească. Sunt plin de optimism în dimineața aceasta în care scriu; la dvs. e probabil noapte, sau prânz, în fine, mă indispun toate aceste probabilități, am să vă ofer prilejul să vă exprimați direct în acest text (tăiați dintre variante, adică urmați sfatul apostolului Pavel și păstrați ce e bun) :
1. la dvs. e dimineață / prânz / noapte / devreme / prea târziu / cineva în vizită / nu știu
2. v-ați instalat comod / incomod / nu v-ați instalat / întrebarea e prea indiscretă
3. ați rezolvat toate treburile stringente / nu le-ați rezolvat / n-aveți nici un rost pe lume
4. aveți chef de citit / nu aveți chef de citit / aveți chef și, din lipsă de altceva, citiți / nu prea aveți chef de nimic
5. în timp ce citiți vă mângâie cineva pe cap / mângâiați pe cineva pe cap / nu vă mângâie și nu mângâiați pe nimeni nicăieri
6. aveți soț / soție / copil / câine / pisică / peștișor / papagal / hamster / porc de Guineea / scroafă de Guineea / ceva din Guineea / orice altceva care latră temură clefăie mușcă plescăie sforăie / n-aveți nimic
7. afară plouă îngrozitor / e groaznic de cald / picură cu cârnați / stă să picure / arde casa vecinilor / cineva tocmai vă sparge mașina / latră ceva / nu se întâmplă nimic interesant / nu se întâmplă nimic interesant din ziua în care v-ați născut

Vă rog să parcurgeți rândurile de mai sus cu atenție - încercați să trageți o concluzie. Eu am să mă pronunț în numele dvs. doar în cazul în care ați bifat ultima variantă de la rândul 7. În toate celelalte cazuri considerați aceste rânduri facultative și așteptați frumos capitolul următor; viața dvs. este plină de surprize, sunt convins că aceste clipe - pentru unii cu adevărat grele - o să treacă fulgerător de repede și o să vă treziți dintr-o pocnitură de degete direct la capitolul următor.

Moment
Te-am prevenit că va veni o vreme în care mă voi adresa Ție personal. Sper că ai fost atent și acum, când putem vorbi doar noi doi, eu și cu Tine, vei fi aici. Este foarte grav ce mi-ai spus adineauri, îți dai seama ce lucru important ai recunoscut? E un lucru bun că ai avut curajul să-mi mărturisești tocmai mie asta pentru că, nu știu de ce, am senzația că noi suntem făcuți unul pentru altul. Spune-mi, crezi asta? Ai încredere în mine? Pot avea încredere în tine? Atunci ascultă aici: știi cine sunt eu? Sigur, poți să dai repede pagina și-mi citești numele. Nu e corect. Știi de ce nu-i corect? Din principiu. Cine te-a învățat să te lași folosit într-un mod atât de stupid, să-ți încarci creierul cu tot felul de lucruri inutile, cum ar fi numele meu, al starletelor de cinema, al câinilor lor ori al vreunei legume? Crezi că-ți folosesc la ceva toate astea? Și-apoi nu te-ai întrebat: el știe numele meu? Puțin ogoliu, prietene. Și dacă l-aș ști, cât crezi că l-aș ține minte? Și dacă l-aș ține minte la ce mi-ar folosi? La ce ți-ar folosi, cu adevărat, ție? Te mințeam mai devreme că suntem făcuți unul pentru altul. Nu e adevărat. Nimeni nu e făcut pentru nimic special pe lumea asta. Ne place să credem asta, că există un program special pentru noi, un telefon va suna din cer special pentru noi în momentele grele. Așa ajungem să ne lăsăm folosiți. Eu, măcar, am recunoscut asta câteva clipe mai devreme: am nevoie de tine nu doar ca să-mi citești povestea. Trebuie să mă ajuți să o scriu de câte ori ți-o voi cere. Și nu ai dreptul să mă refuzi cât ceea ce ai recunoscut mai devreme va rămâne așa; ține minte ce-ai spus: nu se întâmplă nimic interesant din ziua în care m-am născut. Vom scrie, deci, un scenariu la fix pentru tine. Și pentru că vreau ca partenerul meu de joc să fie în formă, vom vorbi, în cele ce urmează, despre lene.

Mugur Grosu