Nora Vasilescu

Sergiu Ștefănescu - Norul în rupere
Univers, Prima Verba, 1999



Pe când încă Mircea Martin mai semna coperta patru a volumelor de la Prima Verba, în 1999 deci, Sergiu Ștefănescu debuta cu Norul în rupere, volum de poezie prea puțin, credem noi, luat în considerație în lumea dintre eșapamente și bani a publicului nostru din ziua cea de azi, când, cu puțină strădanie, volumul încă mai poate fi găsit ici și colo, în librăriile care se știu beneficiare clienților mai scociorâtori.

Dinu LazarO lirică oscilând între metafora mai degrabă palpabilă decât creatoare de imagine "cuvintele vin/nechemate. apasă în trecere/ zidul moale care te desparte/ de înțeles" și obsesia dureroasă a timpului care se-ndeasă, se fluidifică, ori își consumă o existență în sine, inocentă la nevoia vreunui observator. S-ar spune că poetul trăiește în plină teroare a istoriei cum diagnostica demult Eliade. Iar, "din această muzică ce acum începe/ și al cărei final nu-l vei mai auzi" cititorului îi pot rămâne acorduri buberiene, ori poate doar ale unei comunități de idei, insul rămas să se desfacă în interiorul relației "ne apărăm închizându-ne/ unii în alții/ eu în tu/ tu în eu."

Universul poetic al lui Sergiu Ștefănescu e recognoscibil al unui om de asfalt, al gândului întortocheat prin aglomerația urbană, dealtfel de aici poate și economia aspră de mijloace și generoasa risipă de abstracțiune inteligent estetic manevrată. "ușa cafenelei/ întredeschisă (...) cafea fără zahăr/ orașul placentă". Și încă, dincolo de "rezonanța aforistică" de care ne vorbește Mircea Martin referindu-se la poet, degetele sale care scriu ating esențial concret apa, pământul, vara. "cântecul cișmelei stricate/ vrabia moartă", "Între apă și cer/ o singură, albastră împăcare".

Durerea, poate a timpului, poate a unei copilării, poate a unui pretext universal valabil, își strânge apele în aceste versuri care izbutesc singura ei condiție de existență afară de specia umană: cea estetică. "de mult nu mai știi numărătorile pe de rost/ nici semnul alpha nici soarele ascuns vara în ierburi". Ritmul greu de identificat, de sub fiecare cădere de cuvânt, poate atunci de aici se încheagă.

Căci, la urma urmelor, într-o limbă în care zeci de cărți de poeme se publică anual, e mult, e mult să debutezi târziu și stăpân pe limbajul durerii tale firești de ființă gânditoare.

Nora Vasilescu