Lucia Verona

Cu pluta pe Internet (2)

Mașina de scris


 

O depeșă primită prin e-mail mă anunță că a fost creat primul program de calculator care scrie proză. Din aproape în aproape, găsesc site-ul unde s-a publicat prima povestire artificială. Numele autorului, adică al programului, este Brutus, iar povestirea are ca temă, logic, trădarea.
Pentru că, nu-i așa, despre asta este vorba. Trădare. De trei ori trădare, stimabililor. Și stimabilelor.

PDinu Lazarovestirea în sine, mai degrabă o schiță, este mediocră. Un episod luat parcă din "Beverly Hills". Cu același vocabular restrîns, ca să înțeleagă tot telespectatorul.

Printre locurile comune, o singură expresie pare stingheră, aterizată aici din întîmplare, venind de pe meleagurile lui Shakespeare sau, dacă vreți, ale lui Vladimir Nabokov. Hrănit cu 500 de lucrări în proză din diferite epoci, Brutus a simțit nevoia de a-și trăda și creatorul, un savant american cu nume scandinav, prin această evadare dintr-o unitate stilistică de nivelul școlii generale, care, fără îndoială, i-ar fi fost accesibilă.

Totuși, nu această trădare a lui Brutus mă înfioară, și nici măcar trădarea celor care, cu mijloacele tehnologiei moderne, studiază literatura pentru a o distruge. Deși, recunosc, de cînd am aflat de Brutus, mă tot întreb dacă mai are vreun rost să scriu, dacă, în general, scrisul are vreun rost. Mă rog, tot soiul de asemenea întrebări.


Partea cea mai tristă este alta: povestirea scrisă de Brutus, amestecată printre altele scrise de oameni, a fost dată spre lectură unui mare număr de editori, critici literari și prozatori cărora li s-a cerut să detecteze textul scris de "mașină". Numai aproximativ un sfert dintre ei au dat răspunsul exact. Asta chiar nu pricep. Să fie vorba de trădare?

Lucia Verona