Nora Vasilescu

Gelu Vlașin - Ecoul izbindu-se de cerul gurii


Moda prologurilor o văd răspândindu-se ca una dintre acele idei care "plutesc" înainte ca mai mulți oameni de știință să descopere același lucru simultan, de parcă destinul copt ar fi fost oamenilor să li se dea ceva cândva. Poate că acum lucrurile se complică mai mult, subsemnata folosindu-se ea însăși de procedeul cu pricina într-un context fără nici o legătură, și se complică printr-o legătură pe care poeții, cel puțin cei care scriu în prezent, cel puțin cei care scriu în România, o văd între poezia poveștii și povestea poeziei.

Oricum ar fi fiind, prin prologul lui Gelu Vlașin, actualitatea bucureșteană bântuie nestingherită "biserica/ prăbușindu-se-ntr-un/nor de/ praf alburiu (...)iar cutremurele nu mai/conteneau cu huruitul/lor asurzitor" (Prolog) de parcă pavajele cenușii ar fi reținut poetului toate cataclismele ce vor fi lovit cândva orașul. Dar lucrurile nu continuă, de parcă am fi asistat doar la un spectacol trecător, în fața unei cortine ce trebuie să se ridice și se ridică într-adevăr la 6:17 (primeste-mă tu/ în brațul tău moale/ ca o nicovală de ciocolata albă) ca apoi să ne lase abia la 00:00 <se scaldă amintirea /("ca-ntr-o piscină termală")>, când Epilogul lasă cortina explicit, dar în același timp și mai puțin convingător decât fusese începutul anxietății în perpetuă amplificare, "față de masă brodată/ cu cearcăne mov".

Însă perpetuă amplificare nu găsim la Gelu Vlașin, cel puțin nu în volumul acesta. Atac de panică este o carte de iubire, un dans conjugal cu poezia, viața, femeia, ucigașe și sinucigașe, dorința de ființă cotropind atmosfera: și mâinile tale miroseau a tarhon/și leuștean/ de-mi venea să le respir /cu totul, în mișcări de intensitate similară.

Structura care ne-o propune e atunci adevărată și falsă deopotrivă, adevărată rămânând poezia din interstițiile orelor care se trec. Iar, dacă lăsăm urmele pe care moda lexicului extrem nu totdeauna justificat de forța generală a poemului, le lasă printre spațiile de respirat ale acestei poezii, volumul se susține părăsindu-și dar autorul ca să ne lase cu sufletul plin.

Nora Vasilescu