De vorbă cu George Astaloș
despre un Etnoprogram elaborat de
Direcția Generală Executivă a Radiodifuziunii Române,
director general:Dragoș Șăuleanu-consilier George Astaloș.
Mai întâi, pentru cei care nu știu, cine este George Astaloș:
Cavaler al Ordinului Palmelor Academice ale Franței, Astaloș s-a născut la București în 1933, stabilindu-se la Paris în 1971 ca urmare aunei burse oferite de Academia Franceză. Autor a aproape 30 de volume de poezie, eseuri, teatru și teorie literară, teatrul lui Astaloș a fost montat pe scenele din Paris, București, Londra, Copenhaga, Bonn, Washington, Dortmund, Tel Aviv, New Yorc, Edmunton, Ottawa etc-în total s-au montat peste o sută de producții de teatru pe diversele meridiane. Astaloș este Redactor șef al revistei Nouvelle Europe din 1972, numit în fuuncție de Leopold Sedar Senghor de la Acdemia Franceză. În prezent George Astaloș este și consilier al Direcției Generale Executive a Radiodifuziunii Române.
Este vorba de o însumare a volorilor spirituale românești dinafara frontierelor lingvistice și geografice ale țării. Trebuie subliniat că din ansamblul conținut în expresia "valori spirituale", pentru început noi ne-am oprit asupra expresiei poetice.
De ce?
Pentru că poezia se adresează ca și muzica direct afectului; fiind expresia de creație care pătrunde în viața individului de la cea mai fragedă vârstă.
Cum va venit această idee?
Necesitatea unui astfel de program plutea cu siguranță în aer, Dragoș Șăuleanu și cu mine n-am făcut altceva decât s-o prindem din zbor. Realitatea este că patrimoniul poetic național este foarte bogat chiar dacă oamenii nu-și reprezintă această bogăție. Am să încerc să iau pe rând vectorii rozei vânturilor în vârful cărora se află poetica română. În primul rând avem poezia din Basarabia care printr-o nefericită întâmplare este considerată înafara "cercului de cretă a originilor". În al doilea rând avem în patrimoniul nostru poezia din Bucovina de nord, de asemenea considerată ca o provincie situată înafara frotierelor noastre. În sensul râspândirii creației poetice românești un mare spațiu al acesteia îl reprezintă poezia de expresie română din Israel.
Ce fenomen prezintă această poezie?
Din păcate pentru rezervorul poetic românesc, peste 20 de ani nu se va mai scrie în limba maternă în această zonă a orientului mijlociu. Această evoluție sau involuție, cum vrem să-i spunem, se datorează unui element pe cât de simplu pe atât de logic și anume:generația care se află astăzi în curs de formare, chiar dacă va vorbi românește, pentru că bunica le-a vorbit în casă în limba ei maternă, cei dotați cu harul poeziei, vor scrie inevitabil în ivrit, pentru că ivritul este limba lor de școală. Sub acest aspect am o piruetă anecdotică a cărei substanță îmi aparține integral. Vorbind cu unul din bunii mei prieteni stabilit cu 20 de ani în urmă la Tel Aviv (eu sunt născut în Hala Traian-cartie bilingv, limba maternă: română și idiș) i-am spus: voi evreii ați părăsit limba maternă ( româna) ca să regăsiți limba strămoșilor voștri (ebraică) , ceea ce în planul meu personal ar fi ca și cum eu mi-aș părăsi limba maternă și m-aș stabili într-un spațiu populat de daci unde, inevitabil se vorbește limba dacă. Această aparentă anecdotă își are tâlcurile și profunzimile ei cu atât mai ușor de înțeles pentru cei care știu că noi avem profesori universitari în Isreal (și încă dintre cei mai pertinenți în materia lor) care își scriu cursurile exprimate în ivrit cu caractere romane și de la stânga la dreapta, ca pe vremea Republicii imperiale Romane. Evident, studenții lor, care sunt de diverse origini nu au acces la originalele cursurilor ca să-și vadă ivritul în oglindă. M-am gândit că e mai bine să traduc în franceză întâi poezia de expresie română din Israel, cu toate că eu sunt din Bucovina, mai exact din Vatra Dornei, eu fiind român de origine germană , în pofida rezonanței fonetice a numelui meu, pentru că dacă în orientul apropiat în curând nu se va mai scrie poezie în limba romănă, mioriticul bucovinean va continua să scrie în romănește de-a lungul întregii sale istorii.
O altă pagină a Etnoprogramului vizează poezia de expresie română din Voivodina și din Valea Timocului. E de notorietate creativă faptul că poezia confraților noștri din Serbia este de o superioară proiecție emoțională. E inutil să amintesc faptul că această suită de antologii de expresie romnă în franceză îi dă poezie românești în general și de expresie romnă dinafara frontirelor în particular un pașaport universal dată fiind circulația limbii franceze. Aceștia sunt vectorii pricipali ai Etnoprogramului amintiți la începutul dialogului, Etnoprogram care urmează să se desfășoare pe o perioadă de trei ani.
