Grișa Gherghei

Adina Lipai - Nimic
(proză scurtă)
Editura Tritonic, București 2001

 


Adina Lipai scrie o proză scurtă de drum lung. Câteva însemnări, acolo, și pe nepusă masă , totul se leagă, se face brânză, nici nu îți dai seama, unde când și cum a picurat cheagul. Din doi pași și o privire peste umăr te ajunge o amintire, o frunză ca număr de poartă și ajungi într-o piață cu necunoscuți cunoscuți brodați parcă de o tristețe albă.

Nu există disperare trasă într-un fir mai subțire. Cred. De unde știe oare studenta în anul patru la A S E atâtea lucruri despre Nimic? Dintr-o cifră, dintr-un total! Un "Portret de femeie" te face să-ți culci visul pe o plasă de păianjen, pentru că azi e un ieri aproape veșnic, pentru că Nimicul e un "deconținut" de prea plin. Să zicem, ba, chiar suntem obligați. Un "Revelion" petrecut într-un cimitir, cu morți adevărați, este o poveste contabilă despre nepotrvirile dintre două suflete, cum era și de așteptat, în preajma unei sticle de șampanie.

Locul are o semnificație minoră, ca și fantomele, ca și anii de pe cruci , ca și miezul nopții de fapt, importantă este așteptarea, spargerea cojii dintre viață și moarte, acum. E un joc adolescentin, scris ascuțit, cu finețe pe un aer comun respirat și nerespirat. Adina Lipai dă și de greu, ca în cazul povestirii "Ușa", pe care mă așteptam să o rateze,dar ea face o mișcare deșteaptă, oprește derularea ororii din spatele acelei uși păstrând doar durerea din umărul lovit ca pe un semnal de începere a unei alte povești, cândva, în fața unor posibili nepoți, când , poate și ea va afla ce a fost adevărat și ce nu a fost adevărat, în noaptea aceea de pomină. Ni se sugerează că unele întâmplări au un "leșin" al lor și nu mai cresc în amintire decât după un timp îndelungat și altfel colorate.

Adina Lipai scrie cu o simplitate "dăunătoare". Parcă tu pui vorbele, tu pui sufletul, atât cât ai, ea doar semnează. Pare o restituire a unui obiect pe care nu l-ai avut niciodată, pentru simplul motiv că nu ai știut că-l ai. Bucuria aceasta poate să fie și o pierdere, viața are întotdeuna și o clipă târzie.