S-au împlinit, în zilele de sfârşit ale lunii ianuarie, o sută de ani de la intrarea în nemurire a lui Giuseppe Verdi. Intreaga lume muzicală, instituţiile de concert, de spectacole, canalele mass-media, publicul larg al melomanilor, comemorează acest eveniment cu emoţia reîntâlnirii cu farmecul însuşi al liniei melodice vocale ridicate la rangul de cultură a spiritului.

Pentru Verdi muzica şi drama se definesc a fi împliniri ale atitudinii romantice ce îşi trăieşte întruchiparea supremă prin intermediul glasului. Este firesc, încă din timpul vieţii compozitorului, în baza indicaţiilor acestuia, în baza exigenţelor partiturii vocale, a început a se defini conceptul de voce verdiană, drept replică faţă de conceptul, la fel de cunoscut în epocă, de voce wagneriană.

In întreaga lume muzicală, inclusiv în România, şi nu numai în aceste săptămâni, creaţia verdiană este onorată cu specială consideraţie. Cu specială consideraţie a fost onorată de melomanii noştri, de artiştii noştri, încă cu un secol în urmă, din timpul vieţii marelui artist, devenit - o ştim cu toţii, încă în mijloc de secol XIX - o glorie naţională a ţarii sale; corul robilor din Opera "Nabucco" a devenit un veritabil portdrapel al luptei de eliberare naţională.

Prima mare cântăreaţă verdiană pornită de pe meleagurile noastre? A fost Hriclea Darclee. O voce şi o artistă - mărturisesc contemporanii - de o puternică personalitate; registrul grav al vocii, apropiat timbrului de mezzosoprană, era consistent şi senzual în vreme ce cel supraacut, condus cu uşurinţă, era transparent şi critalin. A avut privilegiul să cânte sub conducerea lui Verdi însuşi. Darclee a fost una dintre primele interprete, în secolul trecut, a celebrului "Requiem" şi, de altfel, a excelat în toate - 2 - marile roluri verdiene de soprană; de asemenea în repertoriul francez dar şi în cel wagnerian.

Astazi, în aceste săptămâni, toate teatrele de operă din ţară readuc în actualitate marile titluri verdiene; la Opera Naţională din Bucureşti vor putea fi audiate cinci dintre lucrările compozitorului. In ziua de 27 ianuarie, ziua morţii lui Verdi, la Bucureşti va fi programată "Aida"; iar în zilele de început ale lunii februarie vor putea fi audiate operele "Nabucco", "Traviata", "Rigoletto", "Trubadurul". Va fi programat un concert de arii din opere verdiene.

Tot un concert de arii verdiene poate fi audiat în Studioul de Concerte "Mihail Jora", la început de februarie, cu participarea Orchestrei Naţionale Radio, sub bagheta dirijorului Ion Iancu din Timişoara. Capete de afiş sunt cântăreţi originari din România, artişti ce aparţin circuitului european, internaţional, al artei lirice.

Este vorba de baritonul Eduard Tumagian, de sopranele Ruxandra Urdăreanu şi Anda Louise Bogza, de başii George Emil Crăsnaru şi Sorin Coliban, de tenorii Corneliu Murgu şi Constantin Nica, de mezzosoprana Mihaela Ungureanu; singurul cântareţ bucureştean care participă in acest concert este tenorul Marius Brenciu.

Cu două săptămâni înainte, la sfârşit de ianuarie, în compania aceluiaşi colectiv simfonic, o echipă de tineri solişti vocalişti italieni conduşi de un dirijor invitat tot din Italia, vor prezenta "Requiem"-ul pentru solişti cor şi orchestră.

Aceeaşi celebră pagină verdiană va putea fi audiată la Ateneul Român, în perioadele imediat următoare, în compania formaţiilor reunite ale filarmonicii bucureştene, sub bagheta dirijorului Horia Andreescu.

Nu numai în ţară ci peste tot în lume, afişele marilor teatre de operă, marea discografie verdiană a zilelor noastre, cuprind nume dintre cele mai importante de cântăreţi - 3 - originari din România. Pe unii dintre aceştia i-am amintit mai înainte; mă refer la baritonul Eduard Tumagian; a realizat o puternică creaţie în opera "Macbeth"; în rolul titular din "Nabucco" a apărut pe scena celebrului Teatro alla Scala din Milano.

Tenorul Corneliu Murgu, un obişnuit al Operei de Stat din Viena, conferă, spre exemplu, o măreţie tragică rolului titular din opera "Otello".

Partitura verdiană care l-a consacrat în deceniul trecut pe baritonul Alexandru Agache, a fost rolul titular din opera "Simon Boccanegra", rol pe care l-a cântat pe multe dintre marile scene europene de operă. Agache poate fi audiat , de asemenea, într-o impresionantă imprimare discografică, în rolul titular din "Rigoletto", în compania uneia dintre marile supervedete feminine ale artei lirice vocale, anume soprana Leontina Vaduva.

Din categoria supervedetelor feminine absolute face parte, indiscutabil, soprana Angela Gheorghiu. Rolul care îi aduce în continuare succese enorme pe marile scene - la "Covent Garden", la Londra, la Opera de la Bastille de la Paris - este, printre altele, personajul principal, Violetta, din opera "Traviata"; este un rol care, de-a lungul timpului, consacră celebre voci feminine de soprană. Cu ani în urmă l-a realizat magistral, cu o seducătoare feminitate, cu o tulburatoare naturaleţe, Ileana Cotrubaş, la Opera din Munchen, în compania dirijorului Carlos Kleiber; cu acest rol, în compania nu mai puţin celebrului Placido Domingo, Ileana Cotrubaş participă la inaugurarea - cu două decenii în urmă - a noului sediu a operei metropolitane newyorkeze.

Tot la celebrul "Met", au realizat acest mare rol, cu ani în urmă, sopranele Mariana Nicolesco şi Eugenia Moldoveanu. Este un rol care aduce astăzi mari satisfacţii acestei cuceritoare artiste care este soprana Felicia Filip; îl realizează - 4 - pe multe dintre importantele scene europene de operă şi nu uită să ofere bucurii muzicale publicului de acasă, de la opera bucureşteană, spre exemplu.

Să o spunem răspicat, scena de la "Met" a consacrat multe dintre vocile verdiene romăneşti; mă gandesc la soprana Maria Slătinaru în "Aida", la tenorul Vasile Moldoveanu în "Don Carlos", la baritonul Nicolae Herlea în "Trubadurul", de asemenea la tenorul Ion Buzea.

De-a lungul deceniilor, înainte şi după cel de al doilea război mondial, scena bucureşteană de operă a oferit posibilitatea realizării unor mari roluri verdiene; au fost artişti a căror amintire ne emoţionează şi astăzi; mă gandesc la mezzosopranele Maria Moreanu, apoi la Zenaida Pally şi Elena Cernei în rolul "Amneris", la soprana Valentina Creţoiu şi baritonul Şerban Tassian în "Rigoletto", la tenorii Dinu Bădescu în "Bal Mascat" şi Emil Marinescu în "Aida", la bas-baritonul Petre Ştefănescu-Goangă în "Rigoletto", la neuitatul cuplu scenic format din soprana Magda Ianculescu şi tenorul Valentin Teodorian în "Traviata" şi în "Falstaff".

Baritonii Jean Athanasiu şi, mai târziu, David Ohanessian într-un rol precum "Amonasro" , baritonul Mihail Arnăutu în "Jago", tenorii Garbis Zobian şi, mai târziu, Cornel Stavru şi Ludovic Spies în "Otello", au creat momente de neuitat.

In anii '50, mari evenimente verdiene - "Aida", "Rigoletto", în compania colectivului operei din Roma - au fost împlinite de dirijorul Ionel Perlea; primise bagheta din mâna marelui Arturo Toscanini.

Mai recent, cu mai bine de zece ani în urmă, în 1990, în noua sală de concerte de la Gewandhaus din Leipzig, orchestra simfonică a celebrei instituţii, corurile reunite, prezentau în transmisie directă radiodifuzată, celebra Missa da Requiem; capodopera verdiană se realiza atunci cu prilejul împlinirii unui an de la căderea dictaturilor în partea - 5 - de est a continentului european. Conducător al întregului ansamblu a fost la acea dată dirijorul Horia Andreescu; au fost prezenţi pe podiumul scenei de concert, soprana Sanda Şandru, mezzosoprana Gabriela Drăguşin, tenorul Ionel Voineag, basul Pompei Hărăşteanu; iar impresia a fost copleşitoare, fiind reunite emoţia artistică cu întregul complex psihologic şi social al momentului. Casa de discuri "Electrecord" şi-a luat datoria de onoare de a imortaliza în variantă CD, acest special moment în egală măsură istoric şi artistic.

Hariclea Darclee si Elena Teodorini în urmă cu mai bine de un secol, Angela Gheorghiu şi Leontina Văduva în zilele noastre, definesc - iată - strădaniile artiştilor noştri în ceea ce priveşte revelarea valorilor verdiene ale artei cântului. Şi au făcut-o în mod strălucit.