Birgitta Trotzig
În inima de rubin
Editura Univers, București 1998
 

 

Această carte este o selecție făcută de Birgitta Trotzig din întreaga ei operă poetică și tradusă în limba română de Gabriela Melinescu, poetă remarcabilă, aflată într-un exil prelungit în Suedia, timp în care nu a fost altceva decât un țârm de țară pentru poezia românească.

În discursul de intrare în Academia Suedeză, la 20 decembrie 1993, Birgitta Trotzig a spus:" Limbajul artei este limbajul celeilalte lumi, al lumii adânci, lume în care sentimentele sunt altfel, pline de taină, străine, diferite. Este vorba de ceea ce este negat, nevăzut, pe granița realității- cu un picior într-o realitate și cu celălalt în alta, cu o identitate într-o lume, cu altă identitate în altă lume". Am ales acest citat, pentru a vă reda adevărata dimensiune a poetei suedeze dar, și extraordinara punte dintre cele două limbi "inventată" de Gabriela Melinescu. În sala oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor din Romănia, le-am văzut pe cele două poete, una lângă alta, se lansa pe 16 decembrie 1998, Inima din rubin, puntea dintre cele două limbi.

Birgitta Trotzig nu meșterește nimic în cuvintele ei și nici între cuvintele ei, totul pare o durere moștenită din alte tipare, care abia acum riscă sunetul de ghiață lovită de țârm. Adulmeci a scăpare auzind sufletul acestei femei nordice, din carne și piatră, în stare de libertate absolută, semnele pot ucide,sunetele pot învia, împreună pun ouă de plumb în streașina lui Dumnezeu. Tocmai, ceea ce e de neexprimat se exprimă în această iesle a viscerelor rumenite de spirit, în această barcă poetică de după potop, care străbate universul, de cine știe când, pentru cine știe ce. Senzația de muțenie, de neîncurajare a martorilor este evidentă. Cuvintele sunt căptușite, ca viața cu moartea, muțenia e aproape o religie, pare să fie chiar miza marelui joc al facerii.

În această viziune nu există nici o concesie, pentru că iertarea nu este o concesie.