Grișa Gherghei
Cartea de pe noptieră
Micro-antologie

O cană cu vin

Femeia mă privea
cum sparg buturugi
da puternic mai ești
a rostit într-o vreme
vino să-ți dau
o cană cu vin
am luat toporul sub braț
a deschis ușa larg
ca la popă
apoi a pus ochii pe mine


Pe pupate

Să mâncăm și să dormim
și să ne dăm coate
pentru câte pătimim
numai pe pupate
gura sobei
ochiul cobei
pielea tobei
praful robei
sobei
cobei
tobei
robei

Așa se întâmplă

Muritorule
îți ajunge oare o viață de om
ca să mori pur și simplu
să cazi pe o stradă cu fața în jos
stârnind pentru ultima dată
praful din jurul gurii tale

te-am întrebat așa într-o doară

purtătorul de vești a strigat de pe culme
am aflat că n-am avut mamă
orașul a râs din toate fântânile
doar așa se întâmplă
precum așa se vestește
o molimă mare

Între două cuvinte


Eu cel care am trecut puntea
îi strig iubitei
nu te uita în jos
e tot ce știu despre viață
în clipa aceea



E noapte

E noapte și aud cum plâng vecinii
nu știu nimic din suferința lor
la fiecare ușă un vizor
strecoară în neștire pelerinii

Plâng în pahare mici referitoare
își limpezesc veninul zile-ntregi
apoi îl beau cum bei ca să te dregi
un fel de-a sta la crâșmă pe plecare

Bețivi de lacrimi dornici de potop
se-ntorc în ei cu apele de milă
întreaga lume pare-a fi un dop

O veșnică plutire în pupilă
mi-am luat o pelerină de la shop
și un flacon cu sânge de reptilă

E noapte