Gheorghe Ene
O spovedanie a textului
Editura Paralela 45-1999
 

 

Aceste texte au fost scrise atunci. Pentru oricine e clar că ele au fost scrise și netipărite din dorința autorului. Adevărul e întotdeuna la mijloc, în cazul de față el face pipi între 86 și 99. Nu am pus sedilă (acea virgulă, adică) pentru că am de gând să-l tai pe opt și să palmez un nouă, vom ajunge astfel, la 69, o perversitate care exprimă corect pupincurismul epocii de 14 carate.

Dacă nu-l exprimă, nu-i nici o nenorocire, plăcerea contează. Stă scris, avem un punct de sprijin în univers. Acum să vedem ce face Gheorghe Ene în "sertarul" lui. El se are la îndemână și se pipăie, pip,pip, până când ejaculează o mulțime de eu-ri din aceiași familie, "ăsta sunt eu", "vidul sunt eu." Apoi ne spune: "Colorați povestirea!"

Păi, hai s-o colorăm. Ene refuză participarea, el nu este un "definitiv", o lozincă, o marcă producătoare de ștaifuri, el se descompune pe pagină, face viermi, își arată toate impuritățile cu "revers" și le dispune cu măiestrie în preajma fripturilor celorlalți. Poftiți la masă. Azi serviți "Un text de o zi"

Ene părăsește grăbit orice drum care duce spre o aluzie, pentru că orice aluzie duce până la urmă la împerechiere.Textul lui, părelnic rătăcitor, atașat cuvintelor care se "pretează", este în realitate mai exact decât ceasul Profesorului de Filozofie. Textul lui este capabil să integreze un text "părtaș" auzit-închipuit, pe masură, undeva, într-o cofetărie de pe lângă Gara de Nord: "Ți-am cerut io părerea? Dacă-ți convine, asculți, dacă nu, taci și bei și te gândești la ce vrei, că și ție numai la pulă îți stă gândul, te știu io! Io măcar recunosc, și mă laud, dacă am chef. Și te anunț că peste două ore vă las, mă duc să mă fut!..."

Auleu! Chestia asta, poate să cotonogească de moarte, un întreg cartier de babe cu telenovelă cu tot. Mă îndeamnă pixul să scriu, că Gheorghe Ene este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, cu atâtea euroeuri în palmares este , aproape, imposibil să nu ne fi întâlnit, pe undeva.