Gabriela Melinescu - Poezii
Editura Vitruviu- 1997

Gabriela Melinescu trăiește din 1975 în Suedia. E greu de spus cum a reușit să se aclimatizeze în această țară, de fapt, nici nu răspunde la această întrebare, atunci când îi este pusă și slavă D omnului, toți vor să afle acest lucru mai întâi.

Gabriela Melinescu a făcut parte din acel grup de poeți și asta este foarte important, care abia ieșiți din adolescență, au refăcut legăturile cu marea poezie românească dintotdeuna, ridicându-se la înălțimile ei, prin puritate și îndrăzneală. Ei reprezintă o dovadă că virtutea spiritualității românești de a-și răscumpăra ceasurile de slăbiciune și amuțire este vie și o garanție că poezia veacului viitor are cu adevărat pe ce se sprijini. Activitatea ei literară în Suedia este deosebit de fecundă și apreciată de toată lumea blondă a nordului. După 1989 revine în literatura română. În 1989 a primit prestigiosul premiu " De nio".

Poezia Gabrielei Melinescu este străbătută de toate marile întrebări ale timpului, răspunsurile nu sunt așteptate ci trăite direct, din toate puterile. "Reverii cu tine,Crizantemă./ Capul meu aplecat pe tine/ ca peste o labă de leu./ Miros de animal vegetal./ Tatăl meu e emanația de Noiembrie,/ predestinat suvenir./ Crizantema mă privește și zice:/ sunt eu cel mai amestecat în Crivăț și Zefir?/ Tatăl meu devine din ce în ce mai mult floare,/ pe când eu devin din ce în ce mai mult vierme/ de Noiembrie, predestinat suvenir."

Nu tragedia întămplărilor, ci vindecarea, ștergerea oglinzilor rănite cu răsuflarea, ne aduce la malurile acestei mări de poezie. " Spune-mi cine ești, pritene, cine ești?/ Pentru cei singuri o întrebare se leagă mereu/ de altă întrebare/ precum în calmul de mătase/ se-noadă de cea mai blândă înfiorare/ atâtea foșnete de flori și ghiare" Sau în finalul unui alt poem: "Iubesc bereta ta roșie prin care Dumnezeu însuși vorbește/ insesizabilul dialect al filozofilor./ Te întălnesc încă pe mare, în pădure, pe câmp,/ mereu aplecat peste infinitul jurnal intim al Naturii."

Cine așteaptă cu răbdare între coperți, se va lumina de ziuă și va auzi marea vorbind în scoicile ei despre "poarta sărutului".