Ana Pogany
În ve
Editura Vinea 1996

Dacă te uiți bine pe prima copertă vezi o jumătate de trup în toată splendoarea, parcă ieșind din faldul zilei, cu o prospețime de caimac de lapte bun și peste toate se mai ițește un sfârc de țâță pietros.

Doamne, îmi zic, cealaltă jumătate ascunsă trebuie să fie chiar poezia coastei. Numele autoarei acestui volum de poezie este și el șocant: Ana Pogany.

Surpriză peste surpriză. La sfârșitul prezentării ești anunțat cu majuscule: "Atenție, poeți și poetese! Sosește Ana Pogany." Eu am scris cu litere mici, pentru că puțină răutate nu strică. Poezia intră ca un as printre ceilalți trei, trup, nume și amenințare și câștigi. Miroase a curat ca atunci când rupi un ram primăvara.

Dacă vrei să te duci acasă, rămâi întins pe iarbă și citești:" Un pod/ este oricând/ o tentativă de viol/ o privire peste lume/ se-așteaptă/ întotdeuna la contravenții/ din snobism/ femeia-matcă/ depărtează picioarele/ periculos de exact"... Auleu, aduceți-mi cheia franceză să-mi strâng rotulele. Moș cum sunt (Moșule ce tânăr ești), îmi vine să intru în "furtuna ei de nisip".

Dar, ceva mă ține prea treaz: "nu ți-e rușine ție noaptea/ să spionezi la ochii mei.../ Tocmai atunci sub pleoape/ se dezbracă/ Soarele/ chiriașul meu fără jaluzele." Pentru a trece dincolo de obsesii vă recomand să citiți poezia În ve, eu citez doar ultimul vers," Îmi e în ve cu tine ehe..." Cititorul de poezie va găsi în această carte o tandrețe a adâncului mărturisită în șoaptă fără șold.

Ființa care se veștejește în gesturi prea îndepărtate sau prea apropiate, se constituie până la urmă într-o lecție de pudoare.

Dar vezi , Ană, că meșterul Manole, iar, a avut un vis.