|
Bărbos, cu o chelie năstrușnică, plină de plete pe poale, ține ochii
aproape închiși, nu strecoară, ci se desparte în liniștea lui de una ,
de alta. Poezia lui nu seamănă cu omul care se pierde de vorbă mereu și
face pauze de potrivire, poezia lui pare gata făcută, chiar pe pagina
albă și se trece repede ca o umbră E îngândurat în fața timpului, nu pentru că el trece, ci pentru că se măsoară, pare , că ar fi mai bine o singură zi și o singură noapte pe viață. Oricum timpul îl supără, cu tot felul de semne, de la frunza pe-o ureche, până la scopul vieții apărut fără veste pe un bombeu salubru. Nimeni nu știe care este scopul vieții, nici poetul nu ne spune, preferă să pună puncte puncte, tocmai atunci când credeam... Uneori poezia lui Cassian Maria Spiridon renunță la forță, la rădăcină, la gest retezat de mândrie și se coboară printre ziceri molcome, duioase, cuprinse de o tristețe fără alin, se cer atunci buze noi pentru rostirea lor.Nu intenționez să citez nimic, pentru că poemul e puțin la trup și prea întreg în sămânța lui pentru a putea fi înșiruit cu versul. Cassian este un poet modern după veșmânt, de multe ori chiar și după motivele aduse la descântec dar, în străfundurile poeziei sale bate un clopot de Mitropolie Moldavă. |