Horia Gârbea - Decembrie, în direct
Texte pentru teatru
Editura Allfa, 1999

Tot ce apare la un moment dat, se topește într-un ce urmează săfie și nu mai dispare niciodată, ba mai mult,îți iese în cale când te aștepți mai puțin, cu bunăvestire, ca și cum, tu, nu te-ai afla nicăieri în altă parte, decât cocoțat pe cratima ce leagă cuvintele atunci și acum, acum și atunci, cu alte cuvinte, degeaba te-ai născut acum, pentru că "ce se naște din pisică, șoareci prinde".

Domnul Horia Gârbea ne sugerează , de exemplu, că portretul lui Marx și capul lui Moțoc sunt două ipostaze curgătoare a unei singure fotograme. Se pare că developarea reprezintă o meserie cu riscuri mari, te poți alege cu bube istorice și cancer virgin. În piesa "Capul lui Moțoc", ironia țime loc de scară, de fapt totul poate fi jucat pe o scară dublă: ce se vede și ce se aude. Ce se vede e acum, iar ce se aude e atunci. Diferența și unghiul de joc aparțin autorului. Toate obiceiurile sunt aurifere și sunt dispuse pe orizontală până la sfârșitul mileniului trei și un sfert.

Nu lipsește nimic din ce știe omul de pe drum despre cutare și cutare, doar orice statuie a fost comentată până la bronz, dar, tocmai acest lucru reprezintă marea momeală care depune factura cu rodul încrederii sub punga cu bani falși. Marx a fost ucis de practică cu p mare domnule. Practica nu este altceva decât o dobândă de vreo două-trei secole.

Singurul lucru care poate scăpa Capitalului autohton este nonsensul. De ce? Pentru că este Capitalul cel mai productiv. O altă piesă care ne face să râdem cu gura strâmbă este "Decembrie, în direct". Piesa are două personaje și o mulțime de lume din Europa de Est. Unii trag, alții mor. Călăul devine victimă și victima devine călău. Corect. Motivația tuturor acestor schimbări de locuri stă sub semnul Contractului, contract care poate fi semnat pe rând de cei doi combatanți cu presupuse înbunătățiri, între revoluție și lovitură de stat. La urma urma urmei suntem "O țară tristă plină de umor".

Ultima piesă din acest volum se numește "Cafeaua domnului ministru" și devine În paranteză Rigor Mortis. Aici batjocura e călduță, dar răutatea criminală. Această piesă se joacă zilnic prin liberă înțelegere, în toate mini-sterele României de azi. Domnul Gârbea ar putea să primească tantieme chiar și de la Cotroceni, mini-sterul Președinției.