Horia Gârbea - Decembrie, în direct
Texte pentru teatru
Editura Allfa, 1999

Tot ce apare la un moment dat, se topeşte într-un ce urmează săfie şi nu mai dispare niciodată, ba mai mult,îţi iese în cale când te aştepţi mai puţin, cu bunăvestire, ca şi cum, tu, nu te-ai afla nicăieri în altă parte, decât cocoţat pe cratima ce leagă cuvintele atunci şi acum, acum şi atunci, cu alte cuvinte, degeaba te-ai născut acum, pentru că "ce se naşte din pisică, şoareci prinde".

Domnul Horia Gârbea ne sugerează , de exemplu, că portretul lui Marx şi capul lui Moţoc sunt două ipostaze curgătoare a unei singure fotograme. Se pare că developarea reprezintă o meserie cu riscuri mari, te poţi alege cu bube istorice şi cancer virgin. În piesa "Capul lui Moţoc", ironia ţime loc de scară, de fapt totul poate fi jucat pe o scară dublă: ce se vede şi ce se aude. Ce se vede e acum, iar ce se aude e atunci. Diferenţa şi unghiul de joc aparţin autorului. Toate obiceiurile sunt aurifere şi sunt dispuse pe orizontală până la sfârşitul mileniului trei şi un sfert.

Nu lipseşte nimic din ce ştie omul de pe drum despre cutare şi cutare, doar orice statuie a fost comentată până la bronz, dar, tocmai acest lucru reprezintă marea momeală care depune factura cu rodul încrederii sub punga cu bani falşi. Marx a fost ucis de practică cu p mare domnule. Practica nu este altceva decât o dobândă de vreo două-trei secole.

Singurul lucru care poate scăpa Capitalului autohton este nonsensul. De ce? Pentru că este Capitalul cel mai productiv. O altă piesă care ne face să râdem cu gura strâmbă este "Decembrie, în direct". Piesa are două personaje şi o mulţime de lume din Europa de Est. Unii trag, alţii mor. Călăul devine victimă şi victima devine călău. Corect. Motivaţia tuturor acestor schimbări de locuri stă sub semnul Contractului, contract care poate fi semnat pe rând de cei doi combatanţi cu presupuse înbunătăţiri, între revoluţie şi lovitură de stat. La urma urma urmei suntem "O ţară tristă plină de umor".

Ultima piesă din acest volum se numeşte "Cafeaua domnului ministru" şi devine În paranteză Rigor Mortis. Aici batjocura e călduţă, dar răutatea criminală. Această piesă se joacă zilnic prin liberă înţelegere, în toate mini-sterele României de azi. Domnul Gârbea ar putea să primească tantieme chiar şi de la Cotroceni, mini-sterul Preşedinţiei.