Victoria Comnea
Perfect distractiv
Editura Eminescu 1999

Doamna Victoria Comnea scrie o carte privind pe fereastră. Totul este atât de cunoscut și de bine întreținut, încât ai senzația că este de ajuns o singură privire din ochii autoarei și "consumul" să se producă aievea, din nou și mereu.

Există în grundul acestei povestiri personaje înspăimântătoare, oameni care au profesii și înfățișări, să zicem obișnuite dar, viața lor se hrănește, contra cronometru, cu viețile celorlalți. Nume și prenume etichetă: Lucifan, Crimina, Giulgiurău, Taratescu. Multă lume, foarte puțin oameni în romanul acesta. Din această cauză, se transmite o anumită senzație de neputință, jocurile par făcute pentru încă un veac, securitatea e mai puternică decât a fost, oamenii politici sunt un părț.

Cinstea este neproductivă, orice virtute morală trebuie distrusă la timp, crima continuă să fie o necesitate socială, luminița de la capătul tunelului. "Se poartă retro", ne spune autoarea, parcă, cu un zâmbet trist,privind mutrele celor care se află în lojile marilor săli de spectacol și la recepțiile cu trufandale.

Neanae și Ezoterica sunt două personaje de iubit,dar viața lor atârnă de un fir de păr, două personaje romantice, lovite de rudenie, ce par desenate pe o tăbliță cu tibișirul de mâna unui copil. Piața Universității, este piața lui Sile, securistul, criminalul, care, refuză orice funcție propusă ca răsplată după măcel.El nu vrea să fie nici ambasador, nici ministru.Sile vrea să ucidă, din punctul lui de vedere, numai crima cu sânge rece se poate opune dorinței de libertate. Din acest unghi, democrația este o bezea nesperată.

Cartea se citește cu mânie, autoarea a fost foarte aproape de aceste întâmplări și simțim încordarea în pânza povestirii, dar și bucuria că poate povesti de la fereastra steagului cu stema smulsă. Oricum, va fi "perfect distractiv".

Grișa Gherghei