Victoria Comnea
Perfect distractiv
Editura Eminescu 1999

Doamna Victoria Comnea scrie o carte privind pe fereastră. Totul este atât de cunoscut şi de bine întreţinut, încât ai senzaţia că este de ajuns o singură privire din ochii autoarei şi "consumul" să se producă aievea, din nou şi mereu.

Există în grundul acestei povestiri personaje înspăimântătoare, oameni care au profesii şi înfăţişări, să zicem obişnuite dar, viaţa lor se hrăneşte, contra cronometru, cu vieţile celorlalţi. Nume şi prenume etichetă: Lucifan, Crimina, Giulgiurău, Taratescu. Multă lume, foarte puţin oameni în romanul acesta. Din această cauză, se transmite o anumită senzaţie de neputinţă, jocurile par făcute pentru încă un veac, securitatea e mai puternică decât a fost, oamenii politici sunt un părţ.

Cinstea este neproductivă, orice virtute morală trebuie distrusă la timp, crima continuă să fie o necesitate socială, luminiţa de la capătul tunelului. "Se poartă retro", ne spune autoarea, parcă, cu un zâmbet trist,privind mutrele celor care se află în lojile marilor săli de spectacol şi la recepţiile cu trufandale.

Neanae şi Ezoterica sunt două personaje de iubit,dar viaţa lor atârnă de un fir de păr, două personaje romantice, lovite de rudenie, ce par desenate pe o tăbliţă cu tibişirul de mâna unui copil. Piaţa Universităţii, este piaţa lui Sile, securistul, criminalul, care, refuză orice funcţie propusă ca răsplată după măcel.El nu vrea să fie nici ambasador, nici ministru.Sile vrea să ucidă, din punctul lui de vedere, numai crima cu sânge rece se poate opune dorinţei de libertate. Din acest unghi, democraţia este o bezea nesperată.

Cartea se citeşte cu mânie, autoarea a fost foarte aproape de aceste întâmplări şi simţim încordarea în pânza povestirii, dar şi bucuria că poate povesti de la fereastra steagului cu stema smulsă. Oricum, va fi "perfect distractiv".

Grişa Gherghei