acasa mai departe
Nevoia de virtual


Aceste ginduri mi-au fost inspirate de un editorial al prietenului meu Dan Iancu , ATOMIZARE. Editorialul poate fi citit on-line pe site-ul agora on-line, http://www.aol.ro.

In respectivul editorial, autorul se intreaba daca este normala indreptarea tot mai evidenta a cetateanului catre lumea virtuala a calculatoarelor, a Internet-ului. Argumentele sint convingatoare, dar as dori sa pun problema si dintr-un alt punct de vedere. Intr-un stat civilizat, o mare parte din serviciile necesare cetateanului sint oferite de catre stat, la nivelul de calitate care le este omeneste posibil. Nu toti din USA au masini iar cind o cumpara, nu o cumpara musai din cauza faptului ca sint nemultumiti de prestatia societatii de transporturi din oras. Intr-un imobil, chiriasii care platesc, beneficiaza probabil de apa si caldura necesara. La noi, din cauza serviciilor execrabile ale comunitatii, tot mai multi romani incearca sa faca individual ce ar fi trebuit sa obtina cu un nivel de calitate acceptabil din partea comunitatii. Inainte de '89 nemultumiti de serviciile publice ale TVR oamenii care aveau de unde isi luau antena satelit. In loc sa te inghesui in autobuzul 71, stringeai banu', mincai iaurt si covrigi si iti luai Dacia.

Acum mai de curind cind frigul a intrat peste tot in apartamente, fiecare planuieste sa-si faca singur minicentrala de apartament. Pentru ca se opreste apa noaptea, unii si-au facut hidrofor propriu in apartament. Edilii nu au prevazut garaje subterane in cartiere, noi am gasit metoda garajelor din beton plasate pe strada, printre boscheti. Mai de curind, in momentul in care am solicitat un aviz pentru racordarea unei noi contructii la energia electrica mi-a parvenit si o oferta prin care as putea sa-mi fac singur un generator electric , ca sa nu mai depind de hachitele si mofturile RENEL-ului.

Cetateanul, din ce in ce mai nemultumit de prestatia unei anumite regii, societati comerciale, incearca sa-si rezolve problema reinventind roata. Uneori este posibil, alteori nu. Si uneori nu este posibil pentru ca de exemplu , nemultumirea fata de prestatia justitiei romane nu o poate fi rezolvata. Citesc in ziare despre diverse fapte minunate care nu sint rezolvate de catre justitia romana sau sint aminate, tergiversate sau rezolvate in cele mai imbecile moduri. Nu e posibil sa rastorni mecanismele democratiei, sau daca tii mortis s-o faci, nu e posibil s-o sfirsesti bine. Ce poti face altfel ? De scris s-a scris prin ziare, s-a vorbit prin talk-show-uri la televizor. Ciini latra, caravana trece.

Putem inventa insa o Romanie virtuala. Cu o justitie virtuala. Cu o legislatie virtuala. O legislatie care sa poata fi scrisa on-line, de catre cetatenii Romaniei virtuale, care s-o aprobe, sa o voteze si dupa care sa se conduca. In baza careia sa putem condamna un ministru sau alt demnitar din viata reala la 15 ani de inchisoare virtuala pentru prostiile pe care le-a facut. Putem experimenta in virtual legi corecte, un sistem legislativ coerent, modelul unei societati in care vinovatii sa fie pedepsiti cu adevarat, nu doar dusi cu vorba si aminati pina la uitare. Si poate atunci, vom simti nevoia sa petrecem mai mult timp in Romania virtuala.

Nu pot sa nu-mi aduc aminte de arhicunoscutul banc al matusii care se intreaba : Maica, oare astia de ne conduc, sint politicieni sau oameni de stiinta ? Probabil ca politicieni, pentru ca daca ar fi fost oameni de stiinta, ar fi incercat treaba asta inainte pe animale, in laborator. Si pentru ca sintem in era computerelor, a simularilor pe calculator , poate ca a venit vremea ca cineva sa incerce mai intii in laborator prototipul noii societati romanesti.

S-ar putea sa iasa mai ieftin.

Teo

Redactia

acasa mai departe