acasa mai departe
   

In umbra si-n afara ei

Plec la Brasov. Intre zece dimineata si miezul zilei nu mai sunt trenuri si, cum am ajuns la fix in intervalul mort, intarziu cat pot ingurgitarea unui Mc pe peron. La masa in fata mea se aseaza o tanara. Schimbam cateva vorbe vadit neinteresate sa citim revistele care ne zac jalnic in poala. Apoi vrea sa-si mai cumpere ceva. Asadar isi lasa intreg bagajul pe scaunul din fata mea, in grija mea si dispare. Dupa vre-un sfert de ora de peregrinari se intoarce victorioasa. A gasit ceea ce cauta. Dar pe mine m-a lasat masca. Nu ma pot inchipui lasandu-mi geanta in grija unei necunoscute in Gara de Nord fie ea cat o fi de aspectuoasa (necunoscuta, nu gara, domnilor).

Dar nu-mi pleaca trenul bine ca ma si gandesc la atatea alte bunuri pe care le las zilnic la indemana tuturor. Ce afla ceilalti cand primesc un e-mail de-al meu? Se intelege ca nu numai textul mesajului, altfel intrebarea nu si-ar fi avut rostul. Se stie imediat din ce tara si din ce oras vin, eventual unde lucrez, se poate afla - si asta chiar e rau - adresa mea fizica si, daca ar fi sa intereseze pe cineva, cu ... a little help from our friends, chiar si cazierul meu judiciar. Ma indoiesc sa existe in Romania fise medicale sau de asigurari in retele de computere, dar vineee, vine si asta, ne modernizam, nu?

Ce se intampla cand navighez pe Web? Vad, citesc, aud, desigur, dar performez desigur si o activitate poate mai interesanta pentru altii: las, adica, urme, urme care pot duce la salariul meu, la preferintele mele in materie de web (si poate ca eu n-am probleme, dar cunosc destui carora poate nu le-ar placea sa le stie familia pasii), la moduri de castigare de bani samd.

Exista riscul indiscretiei? Exista. E periculos? Pentru NASA poate, pentru un individ un sfat: nu e nevoie sa devenim paranoici in privinta asta. Dar nici sa ne lasam la voia intamplarii. Mai ales ca metodele de sters urmele sunt simple si multe, atat de multe ca e bine sa ne alegem niste prioritati de protectie. Nu chiar fiecare gest de-al nostru e privat. La urma urmelor nu ne ascundem in baie cu apa curgand ca sa-i spunem copilului cum sa-si "faca la matematica".

Exista niste reguli de bun simt dintre care ne putem alege pe acelea care ne convin: in primul rand e folositor sa ne alegem un alt e-mail pentru corespondenta privata si unul diferit pentru mesajele pe care le trimitem pe listele de discutii, news groups etc. De preferinta ambele ar fi bine sa se afle pe servere care sa nu ofere decat politiei drumul parcurs de noi pana la ele. O lista buna de astfel de servere se poate gasi la Electronic Privacy Information Center. In primul rand insa nu conversati pe liste de discutii, pe news group-uri, nu faceti cumparaturi via e-mail prin adresa care vi s-a dat la serviciu... daca nu vreti sa aveti incurcaturi. Nu incurcaturi grave. N-o sa va goleasca nimeni contul bancar, dar puteti da oricand peste vreun paranoic care de exemplu sa povesteasca diverse inventii despre dvs. tuturor celor care va impartasesc domeniul.

Daca aveti corespondenta cu adevarat privata, fie ea legata si de un simplu secret familial, encriptarea devine o necesitate. Desigur, in Romania nu puteti avea acces la cea pe 128 de biti, ramane totusi cea pe 56 care va poate oferi o protectie suficienta de ... ochiul soacrei. Algroritmi de encriptare se pot obtine tot de la adresa de mai sus si se pot gasi si dintre cei permisi in zona noastra de glob.

Cum insa un fisier encriptat nu se poate citi, cu siguranta ca va trezi curiozitatea, si, daca secretara dvs. care stie sa formateze text se va izbi de textul encriptat, fiul mai mare s-ar putea sa incerce sa se "masoare in algoritmi " cu tata. Regula de baza? Ce nu se vede nici nu atrage atentia. Exista prin urmare un numar remarcabil de programe care va ascund fisierele de pe hardul propriu, cum ar fi, de exemplu, Steganos. Atentie numai! Dvs. ar trebui totusi sa le regasiti candva.

Plimbarea pe Web lasa urme, spuneam, insa nu in felul in care pasii nostri o fac pe zapada, ci... invers. Adica nu dvs. modificati mediul prin care circulati, ci mediul va modifica pe dvs. sau, mai precis, computerul dvs. care, incetul cu incetul, se umple de un numar din ce in ce mai mare de cookies.

Se poate cumpara un program care sa trieze si sa distruga aceste particule de cod, dar mai ieftin e pur si simplu sa setati browserul sa le accepte dupa ce v-a cerut parerea (atentie, multe site-uri nu functioneaza daca nu le acceptati) si, mai ales, setati-va istoricul preumblarilor la 0 zile. Neplacut? Poate, dar majoritatea acestor miniprograme sunt interesate de locurile pe unde v-ati purtat pasii si cat ati intarziat prin acele locuri. E posibil de exemplu sa fi fost o sigura data pe in site porno, dar, cum acela la inchidere si la deschidere a lansat zece ferestre, cookie-urile mai putin destepte sa traga concluzia ca sunteti un potential client interesant. In consecinta sa va extraga adresa de e-mail din computer ca, peste catva timp sa va intrebati de unde va vine valul de reclame jenante. Da, si asta e din nou interesant: verificati daca browserul dvs. permite ca adresa dvs. de e-mail sa fie livrata oricui, oricand. Tineti cache-ul la minim. Lasand la o parte ca nu mai riscati supararea administratorului de retea care, chemat pentru umplerea la refuz a hard-ului, il gaseste plin cu Internet Temporary Files.

O adresa cu IP fix, deci conexiune permanenta la Internet, e mai usor de nimerit decat un IP care se schimba la fiecare conectare. Se poate sa vi se aloce dinamic? Daca da, cu atat mai bine.

In plus, daca aveti setarea x-no-archive: yes la programul de mail, folositi-o, daca nu, e bine chiar daca aceasta comanda e folosita drept prima linie a tuturor mesajelor dvs. Nu e un zid de otel, dar s-ar putea sa va mentina in afara majoritatii arhivelor de nume si adrese care se vand intre diversii comercianti de liste de clienti.

Daca e vorba ca va e teama sa nu va patrunda cineva in calculator, folositi un haeker. Nu, nu neaparat pe cel care a spart Pentagonul, dar se pot folosi cu succes unul din multele de mici programe care va scaneaza porturile si va anunta daca ceva sau cineva le-a incercat.

Lucrurile sunt simple, sau asa par, viata noastra internautica nu are cum sa dispara numai datorita curiosilor, iar secretele noastre nu se pot ascunde niciodata suficient de bine. Atunci? Nu va faceti iluzia ca va puteti ascunde intr-un bunker (daca nu emigrati in Siberia), nici nu va panicati; faceti doar ca efortul pentru a extrage informatia interesanta despre propria persoana pur si simplu sa... nu merite.

Cato

acasa mai departe