Acasa mai departe

Despre kitsch si pornografie

Automat in momentul in care un domeniu, un spatiu sau o manifestare isi poate capata calificative de ordin estetic, fiind vorba de arta ne putem apleca si asupra categoriilor si varstelor ei. Oricare ar fi aceastea. Si oricare ar fi campul la care ne referim.

Doua dintre categoriile cele mai mult discutate si dezbatute in ultimii (cu gratie) o suta de ani au fost pornografia si kitschul. Drumul de la una la cealalta este sinuos si presupune monstruos de multe contradictii, apozitii, paranteze si compromisuri. De multe ori ne este rusine sa circumscriem anumite obiecte sferei kitschului sau pornografiei, iar de si mai multe alte ori blamam si aratam cu degetul ceea ce n-ar trebui.

E greu sa dai verdicte in acest domeniu devenit deja cheie in controversele de tot felul, dar o apropiere macar de ordin intuitiv trebuie facuta. Ma voi referi, inevitabil, la Internet si la ceea ce produce acesta atat ca fenomen cat si ca factor in sine. E usor sa spui: "asta e kitsch" sau "asta e pornografie curata". Insa ce pare din ce in ce mai evident, cel putin pentru mine, este faptul ca aceste doua categorii devin din ce in ce mai frecvente/frecventate, din ce in ce mai uzuale/uzitate si din ce in ce mai percepute/imperceptibile.

De ce percepute, dar totusi imperceptibile ? Pentru ca ne-au devenit natura, si asta nu este un act de blamare sau de aratare cu degetul, ci o pura constatare. Poornografia si-a mutat terenul cu foarte mare finete din sfera pura a sexului aratat/supra-focusat sau mega-proliferat in mult mai subtila sfera a vietii cotidiene. Devine "porno" interactivitatea media, pentru ca presupune o apropiere (la distanta!) prea mare si nenaturala prin intermediul "masinii", devine "porno" interactiunea prin avataruri in "chat-rooms", iar (aproape) simultaneitatea informatiei cu ecranul este deja prea mult.

Si de ce sa spuna asta tocmai un maniac intr-ale web-ului? Pentru ca pe zi ce trece constat, calm si rece, ca NU MA MAI DERANJEAZA. Insusi faptul ca mai pot sa observ asta este grav, pentru ca imersiunea "porno"-ului in cotidianul meu si al vostru este un proces aproape insesizabil, la fel cum o instalare banala de program iti induce schimbari inevitabile in "registry"-ul computerului. O facem fara sa ne mai dam seama. Constatam kitschul din jurul nostru fara a-i mai putea face ceva. Ne este indus si inevitabil.

Nu trag un semnal de alarma (ar fi penibil...) ci doar incerc sa privesc altfel problema care incepe sa tina de filosofia pura, si nu numai de manifestari ale unui fenomen ce ne inconjoara. Incepem prin a vorbi kitsch, a ne manifesta kitsch si sfarsim prin a gandi astfel. (Non)gravitatea situatiei nu mai este problema mea, pentru ca, si am mai sustinut asta, intr-o lume "comunicanda" rolul filosofului este de a fi nebun si de a-si permite sa-si puna tot felul de probleme stupide (sau nu!), de a se intreba doar de dragul intrebarii (si poate nu doar de asta!) si de a cauta nod in papura (ori) cui ii iese in cale.

Asadar: despre kitsch si pornografie. Acestea doua vin impreuna, astazi, interconditionandu-se si contaminandu-se unul pe celalalt, sau una pe cealalalta (sexul nu conteaza..). Parerea mea este ca ne aflam in plin baroc si "contaminari" de acest fel sunt absolut normale, barocul caracterizandu-se, din acest punct de vedere, prin hibridizari cat mai ciudate, prin produse cu elemente intersanjabile, prin acumulari imposibile de module informationale ce ar fi parut altadata de ne-apropiat.

Ganditi-va numai la modul (doar grafic!) in care arata o pagina web. Fie ca e vorba de site-ul oficial al Vaticanului sau de tag-ul vreunui nenorocit de hacker ce-si inseamna, astfel, locul, eclectismul este de-a dreptul socant. Daca nu ne mai socheaza, insa, sa nu ne miram... Ne-a devenit natura si daca ne si dam seama de asta este cu atat mai bine. Concluzii nu se pot trage pentru ca, oricum ar fi, sunt alunecoase. Raman faptele constatate iar concluziile le trage fiecare. Sau nu. Cine are minte de inteles, sa inteleaga...

Si desi imi dau seama cat de porno este sa-ti scrii textul intr-o camera fara curent electric, conditionandu-ti ideile in functie de energia ramasa in bateria laptop-ului...ii dau un "Save as" scurt si inchid sandramaua cat mai am timp...Shut down.

 

Miron Ghiu-Caia

Acasa mai departe