acasa mai departe

in care oamenii invatara sa se bucure

Dupa trecerea unui timp in care oamenii exersara indelungat cum sa se ucida unii pe altii, intr-o seara, mangaindu-si obosita iubitul, o femeie frumoasa exclama uimita: dar tu n-ai buric!. Barbatul mirat se scula atunci si, in fata oglinzii ei de toaleta, isi pipai pantecul alb si - intr-adevar - neted ca al unei papusi dezbracate.

Nu-si aducea aminte sa-l fi avut candva totusi i se parea de bun simt ca un om ar trebui sa aibe asa ceva. Femeia intre timp si-l pipai pe-al ei pe sub plapuma, dar ramase uimita sa vada ca lucurile statea intocmai. Nu-si amintea cum ar fi fost, dar era convinsa ca ar fi trebuit sa-l aiba. Cum altfel ar fi putut sa fie hranita in cele noua luni de sarcina ale mamei sale?

In noaptea care urma cei doi dormira greu cu vise intrataiate, iar atingerea groazei trecea de la unul la celalat. Nu mai vorbira mai apoi de aceasta insa se vazura din ce in ce mai rar fiindca si unul si celkalat cautau infrigurati, prin stratageme din ce in ce mai complicate, sa afle cum stau lucrurile cu alti cunoscuti, barbati si femei din viata lor.

In cele din urma el consulta si cativa medici care dadeau din umeri, mamosii insa ii confirmara banuiala ca din ce ince mai multi copii se nasteau fara ca intre ei si placenta sa apara vreo legatura. Altii le spusera ca isi aminteau in copilarie sa-l fi avut insa cu timpul adancitura moale se resorbise de parca niciodata n-ar fi fost, unii credeau ca e vorba de un atavism care e natural sa dispara odata cu dezvoltarea, si in fine erau cei care clamau ca asa ceva nu existase niciodata fiind o inventie a Evului Mediu, a religiei si a scriitorilor.

Toti insa manifestau un vadit sentiment dezagreabil privitor la aceasta lipsa si nimeni, nici macar doctorii, nu se incumetara sa faca descoperirea publica. Cativa insa se hotarara sa se intalneasca pentru a discuta subiectul si sa incerce sa-i descopere o solutie, ori macar o explicatie. Cum insa explicatia nu venea si cum erau cu totii barbati tineri si cu imaginatie, alesera dintre posibilele motivatii pe cea mai periculoasa, aceea a unei arme inca necunoscute.

Drept urmare, cum multi dintre ei aveau destula putere sa obtina fonduri suficiente unui asemenea proiect, proiectara un dispozitiv care sa contracareze efectele potential destructive ale intamplarii. Dispozitivul nu era greu de proiectat sau de realizat: facea parte dintre acele lucruri simple de care nimeni nu crezuse sa aiba nevoie pana atunci. Si fu dedicat armatei. Insa, armata neputandu-l pune la punct de una singura, el fu incredintat univeristatilor. Spre deosebire de adulti, adolescentii insa, in aceasta vreme, erau mult mai putin intrigati si mult mai mult raniti de absenta incapatanata a buricelor, asa incat proiectul militar se bucura de o popularitate de neprevazut.

Dupa trecerea unui timp indelungat in care oamenii invatara sa se bucure unii de altii, intr-o seara, mangaindu-si obosita iubitul, o femeie frumoasa ii sopti lipindu-se cald de el: asta noapte, dupa ce m-am deconectat, am visat ca-mi crestea un buric cum aveau stramosii nostri.

Nora Vasilescu

acasa



























mai departe