Inima de hekerist...

...nici tu vesel nici tu trist. Ma rog. Exista pe undeva o romantica a unor personaje imaculate, ce-si fac simtita prezenta pe calculatoare celebre. Legendele spun ca ei intra, saluta si pleaca. Nu produc daune si nici nu fura ceva. Inveliti in mantii de brocart, cu zimbet fin, hakerii au etica si o anume estetica in intrarea lor in sali de bal, nu pe usa si cu invitatie, direct prin tavan sau strabatind cit mai multe ziduri.

Amanuntul acesta minor, ca nu ai ce cauta in casa omului fara a fi invitat, nu e ceva ce trebuie luat in considerare. Denota doar ceva burghez, absolut aberant in ziua de azi cind faptul de a fi un celebru spargator de coduri iti poate asigura un contract cu CIA sau altele asemenea. Unii autori insista asupra diferentelor "majore" intre haker si craker. Cea de-a doua categorie fiind priviti ca si templierii dupa urgisirea lor de Filip cel Frumos.

Recunosc ca unii sunt mai "romantici" ca mine si se pot indragosti de briliantii spargatori. Alfel nu vad de unde aceasta inversunare in a distinge intre un individ care declara pe fata ca vrea sa fure si altul care numai iti produce un infarct cind il vezi in mijlocul sufrageriei.

In septembrie 1981 am participat la ultimul Festival de Bridge de la Mamaia din era ceausista. Din cauza unor defectiuni de organizare nu am primit locuri la hotel. A doua zi totul s-a aranjat si am fost cazati la Club Mediteranee. Socul a fost mare nu din cauza incintei pina atunci interzisa noua celor fara pasapoarte, cit din cauza usilor. Nu aveau zavoare, chei, belciuge, ceva cit de cit cu care sa te inchizi.

Abia atunci am realizat cit de nefireasca e societatea umana care baga bani si inteligenta in sisteme complicate de securitate. Pentru ca normal ar fi sa nu intri undeva unde e un spatiu privat. Ma intreb daca nu cumva, toata aceasta legenda a spargatorilor buni nu e intretinuta de industria de securizare a informatiilor?

E desigur o ipoteza ce tine mai mult de o catastrofica infectare cu teoria comploturilor, decit de bunul simt. Motive de pazit informatii exista si fara ei, dar

... ce iubea o hekerista
nici tu vesela nici trista

dar sotu-ntr-o zi din an
afla tot si facind crize
trimitea la vatican
codul lor in trei valize
(dupa tristan tzara)

Cato