Majoritatea prietenilor mei e convinsa de multitudinea adversarilor ideii de Internet, ca si a comunicarii la distanta dealtfel. De la dl. Ministru al Invatamantului pana la o personalitate culturala cum ar fi Ana Blandiana un cor al denigratorilor pare sa se fi instituit in calea victorioasei virtualizari umaniste care, desigur, pentru obiditii nostri concetateni, pare din ce in ce mai mult singurul drum catre "o viata mai buna si mai dreapta".

Daca insa compar aceste date cu proportia amicilor, colegilor, cumoscutilor, membrilor familiei (nu mai vorbesc!) si chiar a dusmanilor (ce, ei nu e oameni?) care au cumparat faimoasa oratanie numita pe drept sau pe nedrept "pisi", fie pentru uzul zilnic al sotiei si propriu de peste noapte, fie pentru uzul profesional al plodului si cat se poate de ludic propriu, daca ar fi sa compar nu numai cu proportia cumparatorilor, dar si cu proportia dintre pretul animalului in chestiune si cifra salariilor cu care sunt blagosloviti impricinatii cumparatori, plus raspandirea lor pe teritoriul tarisoarei noastre dragi, as ajunge destul de repede la concluzia ca ritmica miscare a sulitei asupra scuturilor pileati-lor intelighentiei romane nedoritoare de tehnica si comunicare se reduce la batranescul proverb "cainii latra ursul trece".

Si ma tot gandeam eu asa cum americanii cei prosti si inculti dau frau liber angajarilor strainilor ca sa le manance painea bietilor programatori, webmasteri, designeri etc. neaosi, cum perfizii albionezi taie taxele pe mai tot ce inseamna Internet de-a innebunit lumea, dom'le, de atata comert facut de-acasa in papuci si de amor sarmos, cum vajnicii vikingi se lauda cu pc-ul si omul (ce-i drept - nu-i asa? - trebuie ca nu au ei cine stie cati oameni pe-ntinderile albe de sub noaptea polara)... cand, deodata, imi amintesc de sora noastra cea mare, atat de iubita ca era cat pe ce sa dam la o parte dialectul nostru scit, vai de capul lui, in favoarea maiestatii limbii imperial vorbita doar de-un corsican.

Ea ce-o fi facand? Vor fi comunicand si-acolo oamenii prin sarmulite? Se vor fi iubind si-acolo prin servere? Or fi inotand si ei anevoios prin chat-uri, liste si MUD-uri? La urma urmei, imi zic, o fi ea surioara noastra intru latinitate, dar, una peste alta drept credincioasa e? Nu. Capitalista e? Este. Decadenta e? Este. Hmmm. Cum taman aud prin vis revista presei, alerg sa-mi fac rost de-un Liberation (27.08.99) unde ma linistesc de tot: Nu, dom'le, marile culturi se-aseamana si actioneaza in consens.

Si iata cum: domnul Jospin tocmai povesteste publicului sau alegator cum pentru anul 2000 are pregatita o lege strasnica, sa reguleze ea, legea adica, intrgul flux de Net caci vorba ceea, unde nu-i lege e sigur anarhie, domnilor. De ce taman in 2000 vor avea domnii legislatori francezi inspiratia de a da aceasta loi sur la societe de l' information nu ne e clar. De ce accentul cade in aceasta cuvantare pe "apararea utilizatorului de el insusi",de ce in cuvantarea care o anunta apare de treizeci si patru de ori cuvantul "stat" sau "guvern" si numai de cinci ori "intreprindere" ne e si mai obscur.

Dar totul devine mult mai limpede cand ni se face un desen si ziarul, indatoritor, ne pune la curent cu situatia Frantei in fata conectarii lumii la Internet, situatie graitoare fiindca iubita noastra sora este in urma Finlandei (care e dealtfel in fata SUA), a Austgraliei ba, chiar si-n urma rigizilor elvetieni ori a bolovanosilor (dupa parerea parisului) belgieni. Inregistreaza astfel nu locul 3, nici 4 si nici macar 10 pe harta lumii, ci taman pe cel de-al 23-lea vadind astfel adevarata intelepciune minitelista care zice: decat ceva bun si international, mai bine ceva prost (hai, mediocru) si neaos.

Si-atunci incepem a reliza ca, iata, cei putini, dar galagiosi, la noi, nu sunt atat de singuri. Intelepciunea lor se invecineaza cu a altor reprezentanti ai unor civilizatii milenare din aceeasi maica latina care le spunea fiilor ei, altfel atat de scandalagii, "festina lente". Sfat ce nu fu intru totul urmat de acestia, cu urmari dintre cele mai discutabile precum graba unuia pre numele sau Traianus(si, respectiv Caesar), de navali cu legionarii sai si pe aceste (respectiv, acele) meleaguri dand secole mai tarziu bataie de cap lui Sergiu Nicolaescu si multor altora precum excelenta sa dl. ministru Marga, Jospin si altii ca si ei. .

Nora Vasilescu