Caldura de afara ne invita la lene, la lancezeala. Inevitabil. Totusi, cel de fata incearca in continuare, cu toata nicotina la fel de inevitabila ca si lenea, sa samteasca enorm si sa vaza monstruos. Si la propriu, si la figurat. Desi la propriu vad computer si web cam la 2-3 saptamani, departe fiind de urbea natala, la figurat 'reteaua' exista mai tot timpul pe varful limbii si al stiloului. Realizez, totusi, ca orice 'excurs' teoretic are nevoie, destul de des, de pasi inapoi, de izolare, de linie sigura de demarcatie, si mai ales de lipsa obiectului teoretic propriu-zis, pentru a se desteleni de locuri comune si pentru a se primeni.

De acum incolo ma voi indeparta de ideea clasica de 'articol' prezenta in jurnalistica, incercind sa fac din fiecare spatiu ce-mi este dat in folosinta un manifest. Si ma voi explica. 'Logosul' caruia ii servesc ipotezele si demonstratiile mele nu este ceva delimitat, un domeniu ce-si cunoaste limitele interpretarii sau orizontul, ci deocamdata, un set de idei si (pre)supuneri. Si cred ca-i mai bine asa. Netologia sau webologia, ceea ce incerc eu sa fac aici este un discurs nou ale carui ordini si ordine trebuie daca nu stabilite, macar aratate.

Articolul apartine unei manifestari ideatice deja intepenite stiute si practicate ca meserie, cu obiect si tinta precise. Eu nu pot face asta de vreme ce spatiul meu este un teritoriu, de multe ori, ne-legiferat si haotic. Eu (si folosesc acest fel de pronume cat de des pot) sunt nevoit sa renunt la adresarea impersonala vag academica pentru ca pronumele de politete nu ma serveste deloc, impunind discursului un ritm ritos si pedant care nu percuteaza cu stilul manifestelor mele. Cei ce parcurg spatiul de fata nu primesc concluzii si teorii batute in cuie, ei nu primesc'de-a gata', ci 'in progress'.

Acestea vor fi , deci, manifeste si nu articole si vor avea, ca si pana acum, continut specific si personal. De aceea isi vor permite sa readuca anumite elemente in prim-plan, ba chiar sa se contrazica. Ele nu se manifesta, repet, ca banale comunicari, ci doar ca zvacniri ale unui puls ce functioneaza altfel, pe alte cordonate esentiale.

Azi ma voi opri asupra unui subiect preferat si a unui autor extrem de interesant, pe care l-am promis de mult. Este vorba de retea-ca-spatiu si de Pierre Levy.

In orice domeniu aflat, ca teorie, la inceput, primul lucru este spatiul. Apoi timpul si celelalte repere. Spatiul este esential, mai ales daca nu exista fizic, ci doar virtual. Deci ne scapa printre degete. In domeniul retelei, cartografia esueaza in mod pervers pentru ca e imposibila. La fel si semiotica, la fel si etnografia. Geografia deasemenea. Nu se poate face o 'harta' a internetului pentru ca spatiul nu exista, practic, iar notiunea de reper cardinal ricoseaza ca o picatura de ulei in apa. Pentru ca uleiul ramane acolo, desi nu se integreaza el pluteste.

La fel si cartologia in retea, pentru ca in anumite ipostaze poate fi aplicata. Failibil insa. Particular insa, dar nu general. Metodele noastre clasice se duc naibii si trebuie sa inventam alt-ceva.Ipoteza de " global village ", de sat virtual e si ea depasita (desi am sustinut-o candva si a fost geniala si poate valabila la vremea ei) pentru ca geografia devine imposibila, deci neaplicabila unui spatiu.

Dar este, totusi, spatiu si trebuie sa-i zi(cem) cumva. Ii voi spune 'satra' virtuala. In primul rand pentru ca are/este o ordine mereu alterata si in al doilea rand pentru ca e in continua expansiune, evolutie, miscare, etc. Limba ii e hibrida si la fel si informatia. Componentii (a se vedea un text mai vechi despre nomadologie) nu sunt cunoscute niciodata cu precizie si nu se stie cine e 'in' si cine 'afara'. Sat nu poate fi pentru ca nu are 'unitate', stabilitate-ca-ordine, nu are folclor ritualiza(n)t simbolic. Si, mai ales, nu functioneaza ca o comunitate reala.

Deci, va fi 'satra', metaforic vorbind, chiar daca termenul contine o nota un pic rebarbativa si ne-academica. Web-ul este la ora actuala un conglomerat de date, un haos informational. O arhiva imensa in care nu se prea stie unde (si care sunt) studiile despre Bhagavad-Gita si care revistele porno. Toate sunt claie peste gramada, si cu orice string-search sau ecrane intregi de filtre cu care as incerca tot peste aia dau. Sau chiar deloc, desi stiu ca exista cu siguranta lucruri pe care le caut.

A cauta pe internet e ca si cum ai cumpara haine la kilogram in box-uri sigilate. Nu stii ce gasesti. Impresia unei cautari, certitudinea existentei informatiei 'x' si imposibilitatea de a ajunge la ea pot conduce la un nou tip de dementa, la schizofrenie neta sau, mai bine zis, la o 'net'-schizofrenie. Acesta nu-i nicidecum un secol al ordinii, cum se vrea a fi uneori, ci unul al haosului, generalizat ca o infectie mai ales in informatie (cea mai vulnerabila, de altfel).

Nu impun acum vreo ordine (doar caut solutia) pentru ca stiu ca si dezordinea e o-alta-ordine, dar i-as prefera de-ordinea, adica cu totul alt-ceva. Dupa parerea mea singura solutie actuala (dar neaplicata decat experimental) e aceea a " arborilor de cunoastere "(Pierre Levy), pe care i-am descoperit ca idee absolut intamplator pe web.

Acesti "trees of knowlledge" (a caror teorie poate fi gasita in retea) fac ordine in informatie, o ordine "desteapta" pentru ca e produsa de om. Ei construiesc "schelete" informationale bazate pe radacini si pe "key-words". Acestia,odata stabiliti si pusi in functiune, ne vor ingloba si aranja, isi vor integra propriei structuri noile elemente, structura fiind cunoscuta, controlabila si accesibila.

Ca imagine a cantitatii-in-calitate totalul poate fi asemanat cu structura unui coral. Ar trebui stopata adaugarea de noi site-uri timp de, sa zicem, o luna, interval in care o armata de filosofi "hi-tech" sa organizeze si sa puna in ordine, intr-un server monstruos ce ar servi si ca portal de baza, informatia referentiala ce acum se afla in stare haotica. S-ar realiza astfel o centralizare inteligenta a informatiei (atentie, nu control sau cenzura) ce ar permite accesul oriunde & oricand, dar nu oricum.

Dar , ca orice manifest, acesta e si el o utopie. Poate ca se va incerca totusi candva, daca nu urbanizarea, macar ruralizarea internetului care acum nu e decat un haos total. Ca sa pot incheia candva si cumva recomand cautarea textului lui Pierre Levy si pana atunci, ascultarea ultimului album Skunk Anansie. Pentru ca in mod sigur daca se va face ceva prin net, vom avea cu totii "Post orgasmic chill" si nu haos in toate! Escape.