Se vehiculeaza in lumea internetului o serie de variante de imbunatatire. Simplistii cer o banda mai larga, de parca latimea unei autostrazi ar putea fi marita la infinit. Si chiar daca ar fi asa, aceasta e problema esentiala?

Sa luam un exemplu devenit banal. Cineva cauta si indiferent de complexitatea interpelarii, indiferent de bogatia de informatii detinute in baza de date, este inevitabila o lista din care putine sint datele interesante. Poate ar trebui sa spunem ce e acela "interes". Sa plecam de la ambiguitatea unei sintagme. Intr-o anumita masura o selectie de cuvinte poate avea o multime de interpretari in functie de cel care o defineste. Este aproape imposibil sa putem preciza intr-un lant semantic toate nuantele astfel incit sa fie creata o biunuvocitate intre inteles si sintagma data. Va exista intotdeauna cineva care va dori - daca nu chiar altceva - macar putin diferit.

Atunci poate solutia minunata ar fi un alt tip de interactivitate intre individ si Internet. Plecind de la premiza ca transformam individul din pasiv in activ din punct de vedere al recunoasterii lui de catre Internet, vom defini aceasta interactivitate ca fiind biunivoca. Nu numai Internetul se va dezvalui, dar si individul se va defini Internetului. Aceasta definire nu are in vedere date de identificare, ci, mai ales, date privind profilul lui sau modul de comportament fata de anumite pagini de web.

De exemplu daca acel individ se va fi definit ca un antropolog, o cautare cu cuvintul cheie "Egipt" il va scuti de liste de hoteluri. Desigur ideea e mai complexa si cere o oarecare rigurozitate.

Dar este putin probabil ca simplele transformari cantitative sa rezolve ceva in noianul de cuvinte, imagini, filme, muzici din care e acum compus Internetul. Suntem inca in stadiul de haos primordial. Geneza inca nu a inceput. Doar adunam fericiti bucati de lume si le punem mai mult sau mai putin ordonat intr-o mare gramada. Sansa ca sa vina cineva si sa desparta, pamintul de ape, lumina de intuneric, este minimala.

Dan Iancu