Acasa Mai departe

SETI

"Codul de analiza al programului client a fost scris de Dan Werthimer, Mike Lampton, Charles Donnelly si Jeff Cobb, si a fost implementat de Jeff Cobb. Alti programatori care au contribuit: David Anderson, James F. Causey, Ragnar Hojland Espinosa, Charlie Fenton, Kelly French, Kyle Granger, Patrick Keane, Eric Korpela, Matt Lebofsky, Michael Pfeiffer, Brian Pike, Stein Sandbech, Brad Silen, Ted Wright, Steffen Zahn, Charles Congdon, si Hiram Clawson. Philippe Verdy si Ron Hipschman au ajutat la crearea web site. Bob Cowart a scris documentatia.. Multe multumiri lui Craig Kasnoff, care a participat la discutiile formative ale proiectului si a realizat introducerile cheie. Ralph Derrickson a sustinut acest proiect de la conceperea sa si ne-a dat multe consultatii financiar manageriale."

(de pe site-ul SETI@home http:// setiathome.ssl.berkeley.edu)

26 (douăzeci si sase) de oameni fac un program care nearhivat ocupă 704 kb, mai mult, un program care este gratis. Pentru ce? Pentru un proiect la care lucrează patru insi cu jumătate de normă si doi voluntari. Sunt nebuni? Asta veti judeca dumneavoastră. Mie-mi plac. Dar ce se petrece?

Totul a început în 1996 cu o comunicare stiintifica a lui David Gedye si Craig Kasnoff, cam în vremea când lumea începuse să se schimbe, sau cel putin asa cum percep unii dintre noi. Ideea a avut succes în toată lumea academică în urma prezentării ei la a cincea Conferintă de Bioastronomie.. In 1997 prototipurile de client si de server au fost scrise. Anul următor promotorii ei s-au străduit să obtină fonduri ca s-o pună în practică. 1998-1999 sunt programati ca ani de testare. 2000-2001 pentru functionarea în sine.

Cum au pornit la drum? In august 1997 au construit un site si o listă de discutii.In cursul anului aceasta din urmă a crescut la 10.000 de participanti. In septembrie al aceluiasi an lista creste la 35.000 si primul rezultat de test este returnat la universitatea Berkeley. In 1998 proiectul ajunge să fie sponsorizat de includ Societatea Planetara, Programul de Inovatie în Media Digitala al Universitati din California, Paramount Pictures, Sun Microsystems, Produse Computerizate a lui Fuji Film, Informix, Echipa de Proiectare Inginereasca, Operatia Santa Cruz (SCO în prescurtarea engleza), si Institutul SETI. Dacă o să aveti curiozitatea să-l vedeti la el acasă, o să aveti surpriza de a gasi site-ul tradus si in romaneste. In mai, 1999, proiectul s-a lansat. Acum el poate fi considerat drept cel mai mare supercomputer al omenirii: peste 600.000 de participanti din 205 de tari.

Ce se întâmplă de fapt, ce i-a apucat pe toti acesti oameni? Se întâmplă că - precum poate multi dintre noi au auzit - dacă vrem să căutăm inteligentă alta decât a noastră în univers, una dintre cele mai logice căi ar fi aceea de a înregistra toate undele radio care ne vin din întunecimea universului si de a le studia sperând să găsim ceva ordonat, ceva asezat intr-un model care să ne spună ceva, care să fie cu putintă să însemne ceva.

Si, în special să ne spună că am găsit apă, fiindcă stim că fiinte inteligente, ori măcar viata nu putem găsi fără apă. Insă unde radio vin în cantităti imense si nimeni nu are capacitatea de a le capta, necum de a le analiza pe toate. Mai mult decât atât, problema cea mai importantă, tinând cont de toate acestea, este, de unde să începi?

De aceea grupul de savanti de la Berkeley au conceput acest plan: observatorul din Arecibo poate înregistra unde radio si să le stocheze. Noi, cei cu calculatoare, putem primi cantităti foarte mici ale acestor înregistrări, să le prelucrăm la noi acasă si să le retrimitem programului sursă. Desigur, dintr-o cantitate atât de mare de informatie noi, astia cu PC-uri tocmai bune de jocuri avem o sansă infimă să nimerim peste ce căutăm. Desigur că, în joc intrând si atâtea companii mari cu servere puternice, lasă că există oricum de zeci de ani programul mare, SETI, sansa noastră scade si mai mult. Insă tocmai fiindcă informatia de căutat este atât de uriasă, sansele noastre devin comparabile.

Si de fapt nu despre sansa vroiam să vă vorbesc. Nicidecum. Ci despre această hidră cu sase sute de mii de capete care suntem noi, cei din cele două sute cinci tări. Sase sute de mii de computere, vechi si noi, supercomputere, minicomputere si umile PC-uri iau regulat bucati de cer si le analizează.

Ce importantă are daca îi găsesc eu, sau tu, sau tu? Important este că sase sute de mii de oameni din 205 tari visează acelasi lucru, sase sute de mii de oameni de culori, religii si sensuri ale vietii complet diferite se uita la cer si nu se simt singuri. Comunitati pe Internet? Desigur, există, sunt în formare, se construiesc. Comunitati prin Internet? Iată-ne.

NV

Acasa