Imi trebuie doua zile sa descopar ca si unde scrie CERF pe afisele de la intrare. In ochi sare "Conferinta", ori, daca targul e insotit de o conferinta, asta nu poate decat sa-mi starneasca respectul, insa pofta, ba. Oricum, in ciuda deschiderii festive, impanata de personalitati care ar spera ca Romania sa devina peste noapte dintr-o tara in care computerele erau interzise intr-un paradis al tehnicii de calcul, standurile sunt rare, lumea nu cine stie cata, multe nume mari lipsa, iar marfa nu mai socheaza decat in rare cazuri prin noutate ori cutting edge technology.

Asa stand lucrurile incerc sa ma comport ca un oarecare vizitator, sa vad lucrurile nu ca un expozant cu eticheta-n piept ci mai degraba ca cine sunt de fapt, un amator de masini bune, softuri tari si jocuri si mai si. Asa imi incep turul.

Anul trecut aveam doi prieteni care-si cautau imprimanta.Au batut standurile Cerf-ului de atunci cu frustrare din ce ince mai invecinata cu furia. Pe masura ce inaintau printre expozanti, raspunsul standard: lasati, veniti dvs. dupa Cerf si va dam ce oferta vreti. ii nedumerea din ce in ce mai tare. Oamenii aceia nu venisera sa vanda?

Aceiasi cautau pe-atunci si o servieta. O servieta?Desigur, una de transportat "laptoape". Raspunsul vazatorului i-a naucit: "Dar, astea sunt obiecte de lux... Stiti, asa ceva e ca Shalimar-ul printre cosmeticale". Cu alte cuvinte "n-aveti voi bani de marfa mea". Fireste nu suntem noi inca tara milionarului necunoscut care soseste in jeans-ii rapanosi ascunzandu-si cartile de credit, dar... orisicat.

Cu un an in urma le spuneam ca incet se invata stiinta de a vinde, iar cea de a-ti face reclama cu atat mai mult. Intr-adevar, printre randurile mult rarite ale Cerf-ului acestui an vad si eu nepretuitele genti "de laptop". Ma apropii mai mult fiindca am carnetelul in buzunarul de la piept. "Pe care o doriti?"ma intreaba vanzatorul amabil. "Fiecare e de un alt fel, aratati-mi care v-ar placea". Imi explica din ce sunt facute, care sunt de piele si care de imitatie. "Daca nu v-ati hotarat, puteti reveni maine." Mda,as putea fi si optimista din cand in cand.

Insa nu pentru multa vreme fiindca la doi pasi mai incolo fac ochii mari la un stand plin de medii de stocare. Inainte sa deschid gura sa intreb cat o fi un CD virgin, mi-o ia altul inainte si ma pregatesc sa inregistrez raspunsul... "Cu cat vindeti blancurile?" "Aaaa, stiiiti, noi vindem numai in cantitati mari" "Cat de mari?" "Daci, o suta, doua sute..." "Foarte bine, si daca iau o suta, cat costa?" - intervine seful: "Ce doriti dumneavoastra?" "De bine, ati putea sa-mi dati si mie o oferta cu blancurile pe care le vindeti?" "Domnule, sa stii ca noi vindem numai in cantitatati foaaarte mari".

Si asa mai departe, doamne cata bataie de cap sa-ti cheltui banii...

Mai incolo un tinerel cu un bat in mana face o demonstratie unui grup de cinci, sase barbati trecuti de 50 de ani si care-l privesc cu expresia plictisita a celui ce de mult a pierdut firul. "Deci, imaginea satelitara ..." prind in zbor "avem aici afisat un board", "se pot aranja inundatii". Face semn din cap sa i se schimbe imaginea. Ma umfla rasul si plec. La urma urmelor ce prezenta el acolo nu era un produs prost, dar marketing-ul, batu-l-ar vina...

Ma uit dupa copii. Pentru ei cu siguranta e un loc mult mai frumos decat pentru mine. Zeci de statii le prezinta jocuri. Nu intotdeauna cele mai noi si le numeri pe degete pe cele legate la Internet. Ma dau pe dupa grupurile de chibiti incercand sa prind ceva din placerile gamestick-ului. E liniste, pe cata vorbarie se invarte in restul spatiului, pe atat de tacuti sunt jucatorii. Ma asteptam, la drept vorbind, sa notez indemnuri: "Da-i, trage acum" si asa mai departe, dar pustii probabil stiu de multa vreme ce neplacut e sa ti se sufle-n ciorba. Curios mi se pare ca vad numai jocuri de reflexe, desigur monitoarele trebuie puse in valoare, dar pentru asta se putea sa se mai fi ratacit si cate-un "Mist" sau altceva de gen. Ma rog, chestie de gust. Mai putin de gust insa imi pare cursa de masini cu omorat oameni. Baietei cu fete inca angelice conduc nebuneste masini care zboara intr-o explozie sangeroasa trecatori. De.

Se mananca, se citeste, se intreaba, se vuieste. Piata "tunurilor" a scazut vizibil. Cei ce aveau a-si pune o retea mai mare s-au imputinat si nimanui nu-i trece prin cap sa si-o inlocuiasca atat de repede. Piata consumatorilor individuali a crescut, dar unui atat de mic numar de vanzatori le trece prin cap ca poate ar fi bine sa-i convingem sa nu cumpere PC-ul copilului de la supermarket si mai ales ca din asta ar putea iesi chiar un profit.

Afara seara se lasa rece, grupuri mari pleaca fluturand sacose pline de pliante. Raman cladirile mari din visurile unui dictator, adapostind bine incuiate acele calculatoare candva interzise din frica de mecanica lor obiectivitate, acum depanandu-ne visurile de fiecare seara, dar nu inca tuturor.