Chiar daca nu aveti calculator sau nu sunteti un vizitator de Internet, aveti mai mult sau mai putin de a face cu transferarea de date care va privesc in mod intim. Desigur ca nu v-ar face placere ca sa va pomeniti ca unele din acestea ajung in miini nu tocmai binevoitoare.

Deocamdata lumea reala este impinzita de teroristi, hoti, hackeri, fanatici si, in anumite cazuri, nu neaparat extraordinare, puteti fi o victima a lipsei de securitate. Securitatea in acest caz implica de fapt apararea unui drept fundamental al omului, dreptul la viata privata. In anumite state acest drept este extrem de bine aparat de tot felul de organizatii, care se implica activ in deciziile guvernamentale ce il pot intr-un fel sau altul atinge.

Din acesta cauza discutia privind encriptarea in SUA are nu numai o parte tehnica, dar, in principal, se constituie intr-o dezbatere virulenta despre democratie si despre drepturi fundamentale. Citeva probleme se disting in aceasta lupta care a pasionat expertii in jurisdictie de peste ocean.

In primul rind este problema securitatii domestice, ce implica o encriptare puternica pentrul uzul particular fara ca guvernul sa aiba acces la chei. Partizanii libertatii absolute de encriptare cer sa nu existe vreo legislatie care sa permita guvernului sau agentiilor federale (in special FBI) sa controleze modelele de encriptare, argumentind ca aceasta cerere este similara cu instalarea de camere de luat vederi in orice camera din SUA (n.b.) si la care guvernul sa aiba acces fara mandat judecatoresc.

Va mirati? Evident ca argumentele "fbi"-istilor se refera la criminalitate, la securitate nationala, la imposibilitatea de a obtine probe folosibile in justitie. A doua problema este exportul de programe de encriptare pentru alte tari. Actualmente programele care au componente de encriptare se vind in SUA in doua moduri.

Primul, de folosit "inside USA", se refera la algoritmii puternici care nu pot fi scosi in afara. Cetatenii americani care pleaca in calatorii de afaceri cu portabilele lor au probleme la iesire daca au astfel de programe pe calculator.

Al doilea mod de livrare a unui program este cel "bon pour l'Orient" unde encriptarea e mai slaba si care nu e decit o chestiune de ceva bani si ore. De exemplu un cod pe 56 de biti este spart de o masina valorind 250.000$ in 56 de ore. Daca vom considera ca acest cod este folosit pe reteaua Internet pentru o multime de tranzactii in Europa vom vedea ca afacerea e rentabila.

Mai mult decit atit, adeptii exportului de encriptare puternica (128 biti) aduc argumentul ca interzicerea unui astfel de export este o incalcare a dreptului de libera exprimare, faimosul prim amendament, si o parasire a lumii civilizate in fata organizatiilor criminale.

Pentru o istorie si o documentare mai ampla puteti citi la www.crypto.com, www.washingtonpost.com, www.privacy.com