Acasa mai departe
Obstea virtuala si satul global

Incercand sa uitam sarmalele si carnatii, atat de necesare spiritului nostru comunitar traditional, ne vom indrepta astazi (oricand timpul scriiturii si al citirii este prezentul) inspre ceea ce cu multa vreme in urma promisesem. Un scurt excurs electronic in spatiul virtual a ceea ce formam noi, poate inconstient, lansandu-ne in universurile site-urilor si ale chat-urilor, surfand si explorand prezentul informational caruia ii datoram supravietuirea ca evadare in virtual.

Dar spre ce evadam noi, iesind dintre zidurile de beton? Ne-am pus vreodata aceasta intrebare? Sa recunoastem ca de cele mai multe ori nu iesim pe web pentru a culege informatii reale sau pentru "a fi la zi", ci pentru a resimti pura placere (perversiune?) de a ne transpune intr-un alt-fel-de-spatiu, de a ne stabili o alteritate, de a ne asuma alte masti sau de a ne construi o diferenta/apropiere pentru niste "ceilalti" pe care ii descoperim in spatele ecranului. Plecam dintre zidurile cetatii nu atat pentru a intra intr-o metropola, ci pentru a ne intoarce, intr-un fel, la satul caruia ii datoram structural pana si ideea de oras.

Satul este prima forma de societate posibila, care-si stabileste astfel oarecare norme, o unitate culturala si de limba. Asezam totemul (imaginea stramosilor ingropati) in centrul satului pentru a organiza colectia de indivizi in jurul unui punct fix pe care il consumam si il refacem prin ritual zi de zi. Totemul satului virtual este, deopotriva, coordinativ si referential vorbind, "scula", "instrumentul" si obiectul nostru de cult: computerul.

Acesta se afla in acelasi timp si la periferie, si la centru, constituit ca retea: la periferie pentru a putea dispune fiecare de el si la centru pentru ca ne adresam, in timpul de accesare, unui server, unui computer central. La fel, obiectul magic ce opereaza asupra realitatii intesate mitic si mistic se afla in societatile traditionale deopotriva la centru si la periferie. In mijlocul comunitatii se afla totemul (tabu), iar la periferie(adica in casa fiecaruia) gasim obiectele de cult, fetisuri, amulete sau diferite elemente investite primitiv cu puteri de seductie si control, puteri operatoare de putere.

Analogia, pana aici, e valabila. Sa vedem, insa, mai departe. Dispunem de primul element unificator al ideilor de sat traditional/global-village: acela de totem, care se arata a fi nu doar comparabil prin analogie, ci chiar unic in intentionalitatile sale originare. Nu se poate construi o realitate virtuala altfel decat beneficiind de ceva material, care intemeiaza ceea ce devine apoi imaterial. Ne lipseste, pare-se, materialul uman care, din fericire, nu lipseste pe internet. Ba chiar, material uman e in prostie... Indivizii pe care ii gasim in retea deodata cu noi isi satisfac aceleasi cerinte, scopul fiind comun.

La fel ca in satul mitic la care ne referim. Ei au aceleasi interese, aceleasi nevoi, poate chiar aceleasi dorinte. La fel "ca la sat", definit in termeni economici ca (literal) comunitate de interese, existenta acelorasi scopuri da nastere, inevitabil, unei societati unitare. Si mai mult, diversitatea statistica exista si ea in ambele cazuri: indivizii, chiar daca se justifica societal ca unitate structurala, continua sa existe separat ca indivizi unici si mai ales ca individualitati definite independent.

Ne justificam la nivel de masa, dar traim separat, chiar daca participam la ritualul continuu de mentinere a societatii, intarit de etici comune, de protocoale de comunicare si de evenimente care ne alcatuiesc istoria. In spatiu virtual ne sustinem reciproc, oricand stim ca exista un "ceilalti" la care putem apela sau o discutie in care putem intra. Si avem oricand un loc al nostru (geocities?well?devilsharem?) in care ne putem refugia sau in care putem produce, performandu-ne creatia liber. Instinctul comunitar este ultima resursa a refacerii noastre din procesul fragmentarizarii perpetue la care suntem supusi de multimediatica lume careia trebuie sa-i facem fata, inevitabil si zilnic.

Catre sfarsitul discursului tragem concluziile si refacem traiectul: avem pana acum ideea de totem, pe care o regasim bilateral, precum si o noua dialectica a raporturilor individ-societate, individ-individ . Despre noile ethosuri valabile (si deja prezente!), despre o posibila "metafizica a moravurilor" la nivel electronic, despre noile ritualuri si tabieturi pe care ni le impunem (sau le preluam!), in numarul viitor.

Miron Ghiu

Acasa mai departe