Martha Izsak
Cartea ascunsa Le livre cache
Editura Clusium, 1999

Cartea aceasta vorbeste doua limbi si romāneste: si frantuzeste, asa vrea autoarea sa treaca lumea pe sub copaci, spre labirint.

E o moda, azi, sa te faci ca: cica, īnlesnesti. In cazul de fata, lucrurile stau (se citeste "merg" ) cu totul altfel, Izsak scrie īn frantuzeasca, īn romaneasca si īn maghiara, naiba stie cānd si cum se autotraduce.

Iata de fapt ce e cu aceasta fata frumoasa a poeziei:" cu degete tremurānde īmi port mai departe valiza/ prin gari uitate/ īn spatele lumii" Ea nu pune punct, nu pun nici eu. La toate cāte sunt pe lume, exista totusi un paznic ascuns sub o scrumiera, sa zicem: "paznicul avea īntotdeuna grija/ de rochia miresei/ de cuvintele care-i ieseau pe gura/ de banutii scuturati de pe toneta ticsita/ cu marfuri prost vandabile/ el nu-si cerea iertare nici de la camatari/ nici de la datornici/ ci mergea īnainte cu desaga de pulbere/ īn care a asezat lumea" Poftim! Acum, trebuie imediat spus ca Martha Izsak īsi asuma riscul discursului la persoana īntāi plural.

Nu e usor deloc sa vorbesti īn numele lui noi dar, mai ales sa taci īn numele aceluiasi noi. "Ne vom trezi īn zori/ īn mijlocul unei autostrazi fara semafoaresi tentatii/ si nu vom mai sti īncotro s-o luam/ si daca mai exista ceva/ dincolo de perdeaua rupta cu petice murdare/ dincolo de definitia pietrei de hotar" Intreaga carte, e un singur poem, exista pauze pentru respiratii si pauze pentru īnteles amanuntele pierderii de sine:" numeste-ma cum vrei numai/ nu ma lasa singura/ cu focul pe care mi l-ai asezat/ īn brate"

Nu stiu de ce īmi vine sa scriu sub toate rāndurile acestea, ceva dintr-o carte mai veche, orice, este imposibil sa nu fie adevarat: "Trebuind tocmai atunci - ca general al signoriei venetiene - sa se duca la Verona si sa cerceteze si celelalte fortificatii ale acestui stat, ducele l-a luat cu sine si pe Taddeo, care i-a copiat tabloul facut de māna lui Raffaello si aflat īn casa contilor de Canossa."

Grisa Gherghei