Dan Constantinescu s-a nascut la 3 iunie 1950 īn Bucuresti. Absolvent al Institutului de arte plastice "Nicolae Grigorescu promotia 1973 - clasa Corneliu Baba Bursa de creatie "Th. Aman"- 1975-1977 Membru al Uniunii Artistilor Plastici din 1976 Colectii particulare si muzee īn tara si strainatate: Franta, Germania, Italia, Australia, Grecia, Elvetia, Olanda, Anglia, Brazilia, Spania, Portugalia, S.U.A., Venezuela, Canada, Rusia, Bulgaria

Bibliografie: Dictionarul "Who's Who in International Art" - editia1993- 1994, "Istoria Salonului de toamna de la 1903 pāna īn zilele noastre"- Paris, 1992 * Dan Grigorescu- "Idee si sensibilitate"- Editura Meridiane, 1991 Telefon: 6795668

Dan Constantinescu este un pictor care se joaca cu vārful pensulei pe ceata. Nu stiu cum, se apropie sau se īndeparteaza dar, īti pune ochiul sub un val de lacrima de mireasa si vezi, cum vrea el, umed si īnsorit, verde si uscat īn acelasi timp.E joaca lui īngaduita de Dumnezeu si de īngerii culorilor, care stau si privesc din partea lunga a umbrei. Din ce oare o fi scos galbenul acesta de marturisire, sire? Eu nu am vazut asa ceva pe nici un cleste de toamna si nici īn alte anotimpuri.Sigur, eu sunt un ochi deschis, o aparatura care nu se mai poarta azi, tremur si īn fata unei rame ( arme ! ) plina cu aer adevarat, dar mai ales cānd e vorba de aerul drumului cu fire de matase a pensulei.

Venetiile lui Constantinescu au o muzica de trecere, o tristete, care te duce cu gāndul la lucruri mai grave decāt moartea. Un fel de cariu subcutanat se trage subculoare cu lumina cu tot si cu īnca ceva de vazut numai la scapatatul soarelui, din clopotnita bisericii de tara si de lemn. Am vazut aceste tablouri īntr- o sala de expoztii si mi s-a parut, ca toata lumea tinea umbrela si purta gānduri. in sala Cercului Militar National ( daca avem unghiuri drepte, dece nu am avea si cercuri nationale ), am vazut niste scrisori vag parfumate si colorate, scrise de Fratele mai mare al lui Dumnezeu, cu mult īnainte de a se inventa litera mica din cea Mare si destinate,parca rugaciunii de seara. Erau niste tablouri de dimensiuni diferite, dupa cum a ros vremea visul.

L-am īntrebat pe pictor de unde are acele ceasloave de lemn fagaduit. Mi-a raspuns ceva despre Corneliu Baba, care scotea din cānd īn cānd, astfel de semne pe frunte. Stau si ma īntreb, daca nu cumva, Dan Constantinescu, nu se bucura de faptul, bine cunoscut īn cetate, ca pictura, tabloul e un lux, pe care cel ce stie ca nu stie nimic, nu si-l poate permite. El le tine pe suflet, ca Cristos pe cruce.

Grisa Gherghei