Zoocinema (1)

Când cineva te intreaba, ce mai faci,ii raspunzi, aproape intotdeuna, ca faci bine. Uneori, te opresti si mai adaogi câteva cuvinte, din acelasi arsenal al limbajului din cot in bot. Nu spui nimic si nu afli nimic. A fost un schimb de frunze intre doi copaci oarecare, poate chiar mai putin, daca este posibil. Lucrurile ar sta cu totul altfel, daca un câine, sau o pisica, un cal, sau o maimuta ar dori sa afli ce mai faci, ori cu cine te culci, fara sa sforai.

Calul ar da din cap intelegator, incercând sa-ti risipeasca uimirea, apoi ar repeta intrebarea, pentru ca el, chiar vrea sa stie ce mai faci, de exemplu. Nu umbla calul cu chestii de astea de complezenta. Doar nu e vorba de un simplu nechezat. Nici chiar maimuta, care este mai vecina cu omul la jungla, nu si-ar permite o asemenea atitudine.

In ultima vreme au aparut o sumedenie de filme, cu animale,care vorbesc tot felul de limbi si engleza, adica limba noastra de manageri. Am vrut sa pun ultimul cuvânt in ghi-limele, dar au sarit ca arse. Aceste animale, asa vine vorba, nu par deloc plictisite de aceasta noua insusire, unele dintre ele ar renunta la naravuri si apucaturi (rechini, crocodili), de dragul vorbei.

Pe vremuri fabulele tineau un fel de contabilitate a caracterelor, iar animalele vorbeau dupa cum ii venea omului la socoteala, in asa fel incât morala-detergent sa spele nu apucaturile magarului, ci a omului magar. Dupa caderea cortinei de fier, animalele vorbesc pur si simplu cu marele ingrijitor.

Mai ieri, un cocos adevarat catarat intr-un copac de plastic adevarat, anunta premiera unui spectacol de senzatie, asa vine vorba, de asta le place,"Hamlet" pus pe scena de un leu. Caprioarele sunt devorate de placere. Dar despre acest spectacol, vom vorbi intr-un articol viitor. Singurul lucru pentru care va cer scuze, este faptul ca am scris leu cu L mic.