Cintec

Eu sunt baiatul
care viseaza
puntea aceea
peste abis
treier lumina
neinserata
fulger cu ochiul
cum s-a prezis
duc in departe
cit tine veacul
cit e gilceava
in empireu
pirga de aur
patima blonda
griul cu stema
numelui meu
cint cu intreaga
fibra a carnii
griul si slava
lui Savaot
cintecul iata-l
griul ma cheama
as vrea sa-l secer
si nu mai pot!

Contur de inima

Un tinut blajin si auster
Locuit de inima-n departe –
Unde bate vintul numai dintr-o parte
Unde sta norocul strins lipit de cer
Unde are zarul numere impare
Si se-ntoarce toamna
Tainic mesager
Un cocor-lumina ars de ne-ntrupare
Unde-ncepe vadul alba revarsare
Si incape lumea-ntr-un sarut –
E si-un riu pe-acolo, ori mi s-a parut?
Mai pastrez pe buz gust de sare? –
Unde-ma fost odata
Miel de jertfa pur,
Jefuit de fosforul din oase
Jupuit de amintiri frumoase
Si de pielea sufletului, jur!

Despre miracol

Miracolul sare in tandari
Ca un vitraliu de catedrala
Spart de un soim in cadere,
Dar sare de-atit de aproape
Si intra atit de adinc
In luminile ochiului
Incit nu-l zaresc niciodata.
Ramine un gol, o mutenie,
O simplitate imposibila
Pentru voluptatea cuvintului
Pentru identitatea literei.
Fiecare e floarea exotica
De pe maidanul cu buruieni.

Gratie

Din frunze n-a cazut copac.
Nu e menirea pietrei sa invoce –
Eu sunt mai mult decit aceasta voce
Lung strigatoare in desert, dar tac.

Atingerea unor gindaci enormi,
Dospind jilav in pesteri ventriloce,
Sila de tine, ultima, feroce,
Cind vine clipa gratiei – si dormi.

Vintul serii

Tot mai multi oameni
Vorbesc singuri pe strada

Eu insumi m-am surprins gesticulind
Imitam vintul serii,
Gradat strecurindu-se
Printr-un vazduh melodios
Plin cu oase de pasari

Babilonul dupa Babilon

Vine intii un muget faraonic.

Vine intii un tunet cu intuneric mare,
apoi o liniste in destramare.

Vine intii un fulger si spinteca pamintul,
brazdindu-l dintr-o margine intr-alta,
apoi o liniste s-o spargi cu dalta.

Vine intii un vifor care trinteste poarta,
apoi un strat subtire de ninsoare,
apoi o liniste inselatoare.

Vine intii un cutremur de stele si de stinci –
bolborosesc fintinile adinci
si ciuturile grele se rastoarna,
apoi o alta liniste se-ntoarna.

Vine intii o briza,
apoi un susur vine,
apoi un glas ce-arunca nelinistea-n ruine.

- Ce faci aici? ma-ntreab,
desi prea bine stie
ce faci aici, acolo,
oriunde-ar fi sa fie
venirea-ntii cu muget faraonic.

Mi-ascut sagetile cu virful conic,
dau arcului stravechi un ultim lustru,
ma-nham la idealul unui stramos ilustru.
De cum imi vine rindul sa fabulez nocturn,
trudesc si eu la rezidirea limbii,
la caramizi, la marele ei turn.

Cubul de gheata

Ingerul poeziei
ascute fierastraul
suie ghetarul
intra in crevasa
taie un petru cub de gheata
si cu el in spinare
zboara la cer
in directia soarelui