O viitoare femeie

Viitoarea femeie sa fi avut intr-adevar
ochi violeti?
Dar nici macar nu-mi amintesc cu ce fir al Ariadnei despica
mamaliga in doua.

Par castaniu pana-n calcaie, un suras mai mult banuit,
trimitind (o voi afla mai tirziu) la tabloul
batrinului da Vinci,
inconjurata de dragoste si admiratie.

Oricum, inima mea in gamalie de ac se prefacea
cind se-ntimpla sa trec pe linga atelierul
avind ca blazon un alambic de arama,
din imediata apropiere a Farmaciei cu Trepte.

Ochi violeti.
Pe-atunci, o viitoare femeie.

Breviarul cavalerului postmodern

1.
“In razboi, cavalerii isi inabusa orice frica”, scria
scutierul si biograful lui Don Pero Niño,
cavalerul neinvins al sfirsitului de veac XIV.
“Ei se expun oricarui pericol, ei isi mistuie trupul
de dragul aventurii, isi macina viata
pe rugul mortii neinduratoare.
Paine acra, pesmeti mucegaiti, carne fiarta sau cruda;
azi mincare din belsug, maine post negru;
vin putin sau deloc;
apa din iaz sau dintr-un butoi;
adapostiti de cate-un cort, de crengi uscate, de cerul ploios;
un pat tare, somn pe sponci;
imbracati in armura, tintuiti in fiare, ei binecuvanteaza dusmanul
aflat la o simpla aruncatura de sageata.

2.
Poezie de epoca:
“Cavaleru-i vierme,
vierme viermuind
intr-o gogoasa de fier.

Cavalerul calareste intr-o sa ce se inalta
precum o creasta pe spinarea calului, cu pintenii
infipti in scari extrem de lungi, incit
aproape ca sta in picioare.
El loveste mai intai cu lancea.
El poarta o sabie manuita cu amandoua bratele si un pumnal
de patruzeci de centimetri.
Mai are, fie legata de sa, fie purtata de scutier,
o sabie lunga pe care o azvarle cum ai arunca o sulita;
de asemenea, o secure cu varf in spatele lamei curbe,
si un buzdugan cu margini ascutite si crestate,
arma indragita cu episcopii si abatii razboinici.

Cavaleru-i vierme,
vierme viermuind
intr-o gogoasa de fier.”

3.
Curajul, forta, indeminarea faceau ca un cavaler sa fie preux.
Onoarea.loialitatea, curtoazia, politetea, generozitatea
defineau comportamentul cavalesresc ideal, iar dragostea curteana –
geniul conducator.

4.
Trubadurul Bertrand de Born:
“Inima mi se umple de bucurie cind vad
castele asediate,
palisade prabusite,
multimea de vasali cazuti,
caii mortilor si ranitilor ratacind in cele patru zari.
Inima mi se umple de bucurie cind vad
cum se arunca in lupta barbatii de neam
neurmarind decit sfarimarea capetelor luminate,
ciopirtirea madularelor tinere.”

5.
Intr-o ambuscada, Don Pero Niño a fost atins de o sageata
ce i-a strapuns beregata si gitul,
iar alta narile.
Ce-l deranja insa mai tare, erau
cele citeva cioturi de lance infipte in scutul sau
cu soarele in mijloc.

6.
In tratate, in Codex Latinus Parisinus nu se vorbeste nimic
despre nobilii captivi
(o, hidra smintita cu nouazeci si noua de capete!
o, nor de lacuste
impinzind la amiaza viata lumii,
intunecind-o!),
nici despre miini legate la spate si fringhii in jurul gitului,
despre taieri de beregata ori umilinta de a merge pe jos
saptamini in sir,
descult, cucapul descoprit, investmintat
intr-o camasa de cinepa;

nu este pomenita rascumpararea, nici pretul bataii la usa ei:
doisprezece soimi irlandezi, fiecare insotit de cite un soimar
cu manusi brodate in perle si pietre scumpe,
doisprezece ciini de vinatoare,
doisprezece cai de vita purtind harnasamente
cu blazonul casei ducale,
invelitori de sa in forma de trandafiri aurii,
postav purpuriu de Reims sau tapiserii de Arras, infatisind
istoria lui Alexandru cel Mare, de pilda – toate pentru a inmuia
inima vrajmasului,
pe cit de cumplit, pe atit de lacom si de proclet.
In tratate, in Codex Latinus Parisinus sunt infatisate
sub o mie de chipuri masinile de razboi
si mai ales Victoria de care se va bucura Comandantul Bataliilor,
viteaz si drept ostas al lui Cristos,
fie si la capatul Lumii,
atit de involburata, nespus de amagitoare.

7.
La Tour Landry, un nobil de vaza, care luptase in multe campanii,
era, contrar obiceiurilor cavaleresti, unul care-si iubea nevasta si
caruia ii placea sa ste auneori in gradina, bucurindu-se de cintecul
struzului in aprilie.

8.
Pentru un cavaler, a calatori intr-o caleasca era
impotriva principiilor cavaleresti si niciodata, sub nici un motiv,
nu calarea o iapa.


Petrecerea

Nunta din vecini, harnasamentul, esapamentul,
glandele salivare, transpiratia,
tinerele femei alergind printre mesele kilometrice;
clarinetul, tambalul, flautul piciorului fermecat,
solista obeza dar fov, finul necosit, perele coapte,
fosnetul, vuietul, degetele unse ale nuntasilor
cosmici si, prin urmare, eterni,
negrul de sub unghie,
siftiile, sarmalele, rachiul intors, supa, friptura,
vinul rubiniu.

Nasule, nasule!
Nasule, pungasule!

Ah, tu, iubire!Ah, tu amor!

- Liu-leoa! Liu-leoa!
- Trazni-l-ar, imi lua si puica roscata!


Rue Vieille du Temple

amicului P.R.

Rue Vieille du Temple, dupa saptesprezece ani.
Intre timp, plouase.
Curti interioare din vremea Directoratului.
O lumina toropita, porti masive de stejar.
S-ar putea spune – acasa.
Un aperitiv, o gustare calda, un Chateau Ransan-Segla.

Si despre Celan.
Si despre Gherasim Luca.
Despre Pont Mirabeau & traditia
sinucigasa.

117, Rue Vieille du Temple.
Mexicani turbulenti, atmosfera carnavalesca, vernisaje.
Fortele de ordine.
Ca miine, ratacind prin straini.
Statia Filles du Calvaire.
Directia Vincennes.

Intre timp, plouase.