Mai departe

ANTARES
Revistã de culturã sub egida Uniunii Scriitorilor

Revista ANTARES este un copil din flori. Ambitia lui Corneliu Antoniu,
poet si prozator de real talent a fãcut ca aceastã revistã sã aparã la Galati, oras indiferent la orice fel de stimuli culturali. Orasul are Facultãti umaniste, Teatru dramatic, Teatru muzical, Orchestrã sinfonicã si totusi, nici un semn, nici un îndemn. E parcã un fel de blestem a unei rime de pe fundul Dunãrii. E drept cã nici pe alte meleaguri, melcii nu scot coarne boieresti când e vorba de culturã. Rãmânem cu oftatul aici: si te du la Dunãre/ si bea apã tulbure. Antoniu nu s-a nãscut la Galati, a venit siel pe malul acesta în urmã cu vreo 25 de ani. A venit si a rãmas un timp, apoi a plecat pe mãri si oceane, la cârcã pe valuri, pentru câtiva bãnuti si iar s-a întors, aproape sur, cu steaua Antares în inimã. Nu întotdeuna, îti este dor de ceea ce vezi, se întâmplã sã-ti fie dor si de o închipuire. Uniunea scribalã ea dat egida, orasul, puschea pe limba ta, iar Miniterul Culturii, necercetat încã, un pumn de arginti pentru tipar. Restul pune bãiatul si osul si banul. Revista a împlinit un an si câteva luni si ajuns sã fie cunoscutã, chiar în Europa. Refuzând de la început provicialismul de orice fel Antares, a reusit sã-si apropie nume de rezonantã din tarã si din lume. Antares publicã douã pagini de Trasee universale. Sã dãm câteva exemple: Michel Beau, Presedintele Legiunii violete, Asociatia Culturalã a membrilor Legiunii de onoare, Rene Bonnet de Murlive, Laureat al Academiei Franceze, primul detinãtor al premilui Ocarul de AUR pentru Poezie, Helene Dorion, directoarea literarã a editurii Editions du Noroit din Quebec, Roland Le Cordier, Presedinte de Onoare al Societãtii Poetilor Francezi si lista ar putea continua. Acum, sã vedem cât o sã mai stea, Antares la ancorã, în preajma acestui oras de la Dunãre.

Grisa Gherghei