../../nr01/03medii/Acasa  

Albert locuitorul

Pontica, 1997
ISBN 973-9224-22-9


 

LUI ALBERT DESPRE SIMPTOMUL CAMEREI

Ce legatura ai tu cu sparturile astea
cum te zgirii pe miini
de fiecare colt prin care
nu reusesti sa privesti aerul
un fel de camera cu gauri
de unde cresc alte urme de zid
ca niste ace
cu animale care se-arata
in liniste linga tine
te smulg te zidesc in ele
dintr-o obisnuinta de miscare
in orice loc.

 

FAPTUL INTERN INTRE MINE, ALBERT SI LUCRURI

Dezlantuirea gindirii impersonale
sub care stau ghemuita la sfirsitul legaturii
cu nervurile vii ale camerei
ramura pe care a innoptat aceasta lumina
a trecerii in ritualul individual al spatiului
somnul in latul pregatit de tine, Albert,
tu care vii printre miinile, straturile, durerile mele
fara replica la faptul intem presupus intre noi
si lucruri
orizont intens stralucind in cuier.

CAMERA DIN COLI ASIMETRICE

Camera din coli asimetrice
linga asezarea de lemne pinze
s ~i tablouri. ramine celorlalti.
cine vine sa schimbe
cind tremura se afuma
nimeni nu recunoaste directia lor

PRIMA FORMA A LOCURILOR

Locurile, izolate de gestul
de inchidere dintre lucruri
deasupra usii
imaginile ieseau din tablouri
alunecau spre glezne
aschii negre loveau virfurile frunzelor
degetelor
cu aceeasi viteza aceeasi senzatie
regasite de-atunci in fiinte moarte.

FlARA INCAPERII

Acest poem, al carui loc in lume a fost sa pregateasca intimplarea reala, celui care mi-a adus crucea din crengi cu tepi, dupa ce am scris versurile necunoscute de el nici azi. Darul a fost ars!

Unde sa te intorci cu asemenea
siguranta a recunoasterii
centrul faptelor virful colibei
spatele tau pe care dormi si-l auzi
arde lumina incet incet
dar lumina solida este alta natura
si nimeni nu e fulgerat
in labirintul boltei de paie
fiara incaperii nu se naste aici
vine ca o cruce adusa de prieteni.

IN CUBUL DE PAMINT

Vitala singuratatea. matrice
a lucrului invizibil. strabate
locurile. casa a umerilor
stralucind in privirea impartita
zimbet rotit in jurul miinilor
niciodata nu vine
niciodata nu pleaca.
forma vintului in umbra pe geam
creste putemica distanta de timp
la inchiderea treptei
unde si-a lasat vestmintul.
femeia a intrat in cubul
de pamint fara fisuri.
barbatul a intrat in cubul
de pamint fara fisuri
masca prin masca
fara intrebare
la marginea intotdeauna
cotidiana a respiratiei,
corpul singuratatii
.

Distanta de la miezul noptii

Editura Maxim, 1997
ISBN 973-95308-7-7

 

Distanta de la miezul noptii (VII)

24 duminica - 1 luni cum sa descoperi "pe propria ta
piele" de unde incepe Linistita lumina - adica.

Incep cu masca, Mielule, prietene
cum sa ating eu cu ce deget
datele fizianomiei mele care seamana (cu) ce seamana?
sorei inaintea mea pornita
ce drum descrie chiar pe aceasta hartie
reteaua sau tonul figurii mele
imi pun la spinare masca-figura
legatura de mancare pentru toata lumea, vremea
si merg sa cutreier
n-am fost decat prin cerul de jos
uneori a venit e1 spre mine cu mine
direct dinauntrul vrabiilor
ploua atata esenta din ele, inutila aromatelor
pentru coca framantata de cozonacii
din bucatariile de duminici.
pomana era deplina gi-o primeam
in schimbul secretului
despre esenta banala de cer
vinovata de cresterea aluatului
graul facut praf era neasemuit de alb
mort era si se facea de cozonac
de mancat
in gurile cascate anume pentru
a-1 trece in subtile ganduri
ce sentimente, ce sunete, respiratii, pulsatii
piatra facuta praf era
cantatoare
dar canta si asa singura tare
cand era buna ureche de zid
sau avea vreo usa-fereastra
lasate deschise
cum zidurile acestea ciudate
strigau unele la altele
desi aprindeau cate-un soare electric
gata cat ele...
mersul pe jos a fost inventat
de o planta taratoare
si cel vertical (de) pe cladiri, se vede
la iedere sau la locurile acelea adanci
viorii din zorele. te uiti in ele
si cerul se schimba acolo
ca-ntr-o oglinda
straveche-apa
unde iti privesti
fata cea din geamul
argintat acum
in miezul noptii nelinistea
si boala adormita in oase, in coapse
se trezeste
visul este acest cutit pe care
il infige celalalt
in ochii mei iubindu-ma -neiubindu-ma
cum trece aici sangele in nebunia lui
amelitoare
nu mai vad nimic
dincolo de piele infernul ratacirea
incremenirea
fara de pielea mea, fara de sangele meu
trec intelesurile "pe propria mea piele"
fara de care nu
far~ de care n-ar fi adevarata
nici o inaintare peste pragurile unde
primesc de pomana
painea si viata din mainile
unde intunec sufletul meu
bun de plecat mai departe
cu pielea-masca niciodata inteleasa
pana la linistita lumina.

../../nr01/03medii/Acasa