../../nucleu/acasa  

Gheorghe Iova - 1971.Ordinea in care el plinge

Editura Cartea Româneasca 1997
ISBN 973-23-0653-X

(...)

Acum nu voi face altceva, acum fac acum , pot sa las
deoparte, trebuie asta si acum nu merg pe strada, nu iubesc
pe nimeni si nu doresc sa mangai, sa sarut oh trupul
tau se inalta in dreptul meu

Sint obosit si picioarele si capul, stomacul plin si prezenta
apei in git, gustul ei, intins pe pat urmaresc un gind
care se schimba repede cu un altul ca o inmultire prin
divizare un numar de ginduri
pe strada explodez intr-un mers ilizibil, explodez
in acest mers in mijlocul unui grup de oameni care nu
se grabesc, explodez intr-o succesiune de pasi facuti cu
precizie, trupul si minile lucreaza, nu ating pe nimeni,
calc prin locurile concentrarii mele, locuri pe care ei
tocmai nu au pus piciorul
am hotarit sa plec, ma voi duce intr-un loc pe care-l
voi folosi ca loc al scrierii unui poem tie nu-ti
pot spune sa faci cevain scopul de a putea eu scrie poemul
aici in camera noastra plec, nu este un poem care
poate fi pierdut nu moare nu s-a nascut in imaginatie,
in memorie; s-a nascut in acum, s-a exersat in acum
si aici, el nu poate fi uitat, el trebuie scris in felul
in care parcurgi drumul drumului: imaginam impreuna
eu si limba in care vorbesc

Sa scrii un poem inseamna sa privesti lumea prin periscop
sa vorbesti inseamna aceasta ceea ce bu mai este acopera
vazului ceea ce este, este o durata, este in existenta mea
locul in care am vorbit asta, ceea ce este nu se vede
din cauza a ceea ce tocmai a incetat sa fie
deci incetineala scrierii sa nu ne ingrijoreze, sa nu ne
incomodeze; daca vrem sa scriem poemul este tocmai
ceea ce ne trebuie, sa ne folosim de ea

am parasit iarba care se intindea asemeni privirii mele
pina sub frunzisul copacului, am parasit mersul pe
strada si goana, am lasat deoparte lucruri pe care le
inlocuiesc cu scrierea acestui poem; mergeam si acum
scriu, ele sint de acelasi fel, nu pot merge pe foaia alba
(ea este periscopul folosit in scrierea poemului), nu pot
scrie in aer, in aerul in care ma orientez sa vad la
ce inaltime am intins mina
iata este timp si pentru scrierea unui poem, amîn
lectura unei carti; nu! aveam de mers la marginea
orasului dar de strigat si cercetat cee ce este ascuns de
ceea ce se vede poemul nu-l scriu in
timpul verii sau in timpul nasterii (sotia mea naste
si se indragosteste de mine) nu-l scriu in timpul
"minimal art" -ului dar in timpul scrierii poemului;
scrierea unui poem nu inlocuieste nici o alta activitate
a mea, lucruri de felul acesta nu mi se intimpla

pina diseara pot scrie acest poem
paraseste periscopul, hirtia, in tacere se nasc si mor
mai multe lucruri decit in vorbire sau scriere, ele
mor asa cum doresc sa mor eu insumi in timpul
mortii mele, in tacere se nasc si mor mult mai
repede deci lasa hirtia, cele ce mor nu lasa in
urma nimic, cele ce traiesc sint in amintire sau uitare

plonjon in existenta, pot scrie un reportaj
eu sint eu, ma veti recunoaste, vorbesc despre mine
plonjon in existenta, in lucruri; o apropiere iesitre din vaz
plonjon, schimbarea pozitiei obisnuite, noi traiectorii pe
care le descriu in univers in preajma unui trup, totul

se petrece repede, celelalte simturi nu activeaza, ele
devin memoria vazului si a auzului, o cabina spatiala
este trupul meu mie; experiente estetice, opriri din mari
viteze, ochii atintiti asupra intinderilor, porniri bruste
in mari viteze, imi amintesc de existenta mea in gust
pipait miros ca un mar copt plin de roua in iarba, iata
vazul meu isi aminteste
te-am auzit de deasupra ta si de dedesubt apoi din
dreptul tau, tu esti un sunet; te-am vazut din padure
din vale din riu de pe creasta din zbor din launtru
din salt din pinda din cadere din oboseala si odihna,
te-am vazut cind am iesit afara, tu esti mina mea

respiratia regulata a incetinit goana existarii, ea existarea a
disparut

cuvintele exista adapostite, impreuna intr-o aceeasi existare
astazi eu scriu un poem, eu le folosesc in acest scop
"eu am iesit afara se lumineaza" eu folosesc aceste
cuvinte in locul altora care nu pot face ceea ce fac
acestea, eu spun "se exista, sesizeaza asta" si adaug
"aceasta este dimineata mea" dupa aceste spuse ma recunoasteti

poemul persista, el capata o noua organizare
prietenul si iubita nu sint aici, poemul este o vorbire care
oboseste, poemul il scriu eu

poemul tgrebuie pregatit pentru a fi citit dar pentru a
fi citat citirea poemului este o activitate pe care
unii o fac uina in locul alteia 2 altii nu 3 altii nu
citesc poeme
poemul a fost pregatit pentru a fi citit, poemul urmeaza
ii spun acestui text poem pentru ca dupa ce eu il voi scrie
ii voi spune astfel si alticineva ii va spune poem inainte
de a-l citi numele lui, poem, nu descrie acest text,
numele lui il localizeaza, ii spun poem sa se stie unde
poate fi gasit

amin scrierea acestui text, alte lucruri trebuie facute
acum nu in locul poemului, nu in timpul scrierii lui
sa spun "m-am indragostit" sau "cu un cunoscut am
plecat pe strada"
deci ma aflu in timpul aminarii scrierii poemului

*

un loc acum aici
ce pot spune voind sa vorbesc
in multime cineva intr-o limba necunoscuta
vorbeste sau
cineva intoarce spatele se retrage
numai si numai pentru a spune ceva
se intoarce apoi sau nu
deci in felul acesta lucrurile devin inteligibile
este ca si cum ai vedea ceva
o paranteza si procedeul compozitional
caci doresc sa existe-n poem acest lucru
pe care cuvintul compozitie atit de placut
il denumeste acum dar
despre care eu nu stiu daca el exista (,)
cum s-ar putea recunoaste
deci atit numai
cum a fost de la inceput numai asta si a ramas
el vorbeste numai pentru a nimiciprin micsorare
lucrurile noastre care nu pot fi marite nici micsorate
el foloseste o suma de tehnici compozitionale
amindoi sitem dezorientati si lipsiti de putere
azi zilele acestea de multa vreme
caci sit lucruri pe care trebuie sa le abordam intr-un fel macar
ele exista impreuna cu aceasta problema
si nici o privire un sentiment (o actiune comuna!)
nici poemul nu stabileste ceva intre noi (sint lucruri care au fost)
el este o vorbire care oboseste

i-am spus ca eu am realizat
ceea ce eu doresc sa realizez
probabil un lucru fals spus
sa spun ceea ce vreau sa spun
ca si cum as putea sa vreau ceva
inainte de a-l cunoaste
eu gindesc ca acest lucru
trebuie sa existe mai intii
eu i-am spus totusi asta si m-am bucurat
caci discursul este mai aproape de mine
asta ar fi logica celui ce spune ca-si da seama de faptul ca vorbeste
pentru ca eu ma port ca si cum as fi
ceea ce este imposibil sa fii dupa cum eu presupun
eu sa exista si sa cunosc ceea ce exist
desi nu pot spune ca acest lucru este posibil

deci eu l-am iubit si m-am bucurat
si i-am spus ceva in legatura cu ceea ce exista
eu am obtinut puterea asezindu-ma
intre el si lucrurile care exista
aici este o definitie pe care eu o dau puterii
eu am ocolit discursul poetic
el este o vorbire care oboseste
omul din fata mea respinge poemul
in numele libertatii sale
poemul este un text care este citit
de cineva care exista in alta parte decit in fata mea
caci sint oameni care aleg aceste texte
eu l-am iubit si nu am avut bucuria iubirii

poemul este locul in care eu spun numai ceea ce doresc sa spun

 

../../nucleu/acasa